Sunt acele zile în care îți amintești lucruri care te-au schimbat. Zile care s-au așezat pe tine și te-au îmbrățișat cu acea tandrețe pe care numai timpul o are. Nu o are mereu. Și e mai bine așa, pentru că altfel te-ai răsfăța prea mult la marginea vieții…

Știți și voi acele zile.

O aniversare bună. Un cântec. Amintirea primului ceas de la mâna adolescentului care visa să se măsoare cu timpul, neștiindu-i nici trecerea, nici tandrețea. Când pașii te poartă prin locuri speciale fără să îți fi propus să le vezi.

Sunt acele zile în care amintirile bune le bat pe cele rele. În care suferința are o bucată bună de nostalgie și chestia asta te bine-dispune. Iar dacă vine o amintire cu dureri acute și nu poți citi o poezie pentru că lăcrimezi, chiar și ea, amintirea asta, lovește cu blândețe.

Sunt zile în care îți amintești de oamenii care ți-au dat ce au avut mai bun în ei și tu ai crescut.

Știți la ce mă refer… Vreți concret? Nume și prenume? Mi-e frică să încerc să îi înșir pe toți pentru că aș putea uita pe cineva. Ideea nu e să vă spun cine au fost cei care au contat și cei care contează azi. Ci convingerea că toți am avut lângă noi o grămadă de părinți și frați și surori. Nu citiți în cheie evanghelică, sunt ortodox!… Vorbesc despre sentimente profunde care, din când în când, în acele zile cu însemnătate, se descoperă și ne descoperă din nou. Și realizezi că nu ai uitat, de fapt, nimic, chiar dacă memoria se joacă uneori cu tine.

Mă gândesc să scriu o carte despre copilărie.

Sigur, nu aș putea scrie despre copilăria altcuiva, dar dacă aș scrie, m-aș putea vedea, cumva, din afara amintirilor. Aș căuta cuvintele cele mai potrivite și m-aș desprinde mai ușor de mine. Voi vă gândiți des la copilăria voastră?

Cred că trăim zile cu însemnătate mai des decât realizăm. Probabil că ni se pare că îmbrățișarea unor astfel de clipe ne arată slabi și de aceea trecem repede peste ele. Dar nu-i deloc așa! Dacă te pregătești temeinic, poți trăi ziua deplin, așa cum se oferă ea. Ușor. Ușor ca ceasul primit de un adolescent de la mama lui atunci când a intrat la liceu…

PS 1 – în fotografie, în clădirea din stânga, era pe vremuri un magazin unde se vindeau și ceasuri. Orașul e Sfântu Gheorghe.

PS 2 – azi a fost o zi cu însemnătate.

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply