De la Munchen am zburat la Zagreb cu un avion mic, Bombardier.Un fel de autobuz cu aripi.

Așa se zboară din țările mari către țărileairport_zagreb mici – cu avioane potrivite ca mărime… Aeroportul din Zagreb apărea minuscul în noapte după cel bavarez. Am venit cu treabă, mă așteaptă M., un coleg croat.

Cam un sfert de oră de la aeroport până în centru. Cel mult  o jumătate de oră. Zagreb îmi amintește de Timișoara. Străzi largi, clădiri monumentale, dar nu înalte. Se simte influența austriacă. Asfaltul e drept, dungile de pe șosea se văd bine în bătaia farurilor.

– Hai să bem o bere, spune M.

Mașina își găsește loc sub castanii din apropierea centrului. Geanta rămâne în portbagaj. E al treilea cel mai sigur oraș din Europa. Îngrijit și sigur – două atribute valoroase!… Trec pe jos printr-o piața mare tăiată în două de un tramvai albastru. Lume puțină, e miercuri, miezul săptămânii, oamenii lucrează.

E un loc anume, cu mese și scaune masive, de lemn, pe o străduță care se strecoară printre case vechi. Se numește Gricka Vjestica. Încă nu știu ce înseamnă, dar voi afla… Un local cu berărie proprie.

   – Două beri! Chelnerul, cu șorț negru, aduce halbele și bonul. Aprind o țigară.

Berea e foarte bună. Plină, dulce-amăruie, acidulată. Gulerul halbei seamănă cu gulerul alb al cămășilor de nobili de acum câteva sute de ani. M. zâmbește. Știe că mă simt bine și îi face plăcere să fie o gazdă bună. Croații sunt mai aproape de Occident, dar tot din răsăritul nenorocit s-au desp
rins și. Și au avut și război la începutul anilor nouăzeci.

Ciocnim. Sunt la Zagreb, e noapte și am un nou prieten.

Lasa un răspuns