A venit vaccinul și a fost întâmpinat de pupitru. Parcă ar fi o fabulă. Vaccinul era într-un camion de dimensiuni medii spre reduse. Pupitrul era standard. Vaccinul era în camion, pupitrul era oriunde se poate pune această scenă micuță. Pregătit să fie încălecat de cei care, bolnavi de propriile persoane, au nevoie permanentă de expunere. Vaccinul a venit pe roți, pupitrul a fost și acesta adus pe roți. Doar nu era să fie luat în spinare de eroii noștri de toate zilele!…

Bine că a venit vaccinul!

Reporteri și politicieni de toate culorile au avut reacții puternice. Și nu, nu e caraghios deloc. Speranța vindecării a ajuns în România așa cum a ajuns peste tot. Cu un camion prevăzut cu instalație de răcire și cu tahometru. Și da, e penibil să vezi lideri politici cărându-și pupitrul peste tot și imaginându-și că ține loc de soclu de statuie. Nu ține!

Pupitrul nu tratează nimic!

Vaccinul însă e important. Ne scapă de pandemie, spun specialiștii. Și nu cred că e cazul să îi contrazicem pe specialiști, deși o urmă mică de îndoială bântuie prin sondaje și prin mediul online. Pupitrul însă nu vindecă pe nimeni. Pupitrul agravează iubirea de sine. Îi creează amatorului de expunere senzația că se pricepe și el la ceva. „M-ați văzut?”, este întrebarea pusă indirect de „eroi”? Nu-i așa că „am dat bine pe sticlă?”

Știe cineva câte pupitre avem în România?

Știm câte vaccinuri au ajuns în România. Dar câte pupitre?… Nu știm. Vaccinuri nu fabricăm, dar o afacere cu pupitre ar deveni înfloritoare în foarte scurt timp. Gândiți-vă numai la numărul total de primării. Apoi, la numărul total de filiale locale ale partidelor. Apoi, la ministere, la guvern, la parlament… La președinție… Ați văzut în filme cum oamenii dați afară din posturile lor își pun lucrurile de la birou într-o cutie de carton. La noi, pe lângă cutie, merge și pupitrul. Ar crește numărul furgonetelor care plimbă pupitre. Poate cineva va inventa pupitrul portabil. Astfel, asistentele specialiste în selfie-uri cu buzele țuguiate le vor putea strânge și lua la subțioară. Am putea organiza o expoziție mondială a pupitrelor…

A venit vaccinul în țara bântuită de „piedestalită”. Boala semidocților dornici de imagine. Suferința tragică a celor care cred că pupitrul ține loc de soclu. A caprelor râioase care țin coada sus și țin morțiș ca lumea să le vadă. Și să le admire, nu doar să le vadă!…

Vaccinul probabil că ne va scăpa de pandemie în cele din urmă. Dar de pupitrul loazelor – slabe speranțe să scăpăm prea devreme…

 

 

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply