La câteva sute de metri de brandurile spectaculoase postate pe clădirile din zona Unirii, începe cartierul Tineretului. La bulevard viața palpită și vezi la tot pasul familii cu copii mici, dar și grupuri de tineri care beau vin la pahar, bere artizanală sau combinații de cafele la terasele discrete dintre aleile blocurilor.

După bulevard, un nou rând de blocuri. Străduțele din Tineretului sunt înțesate de mașini de oraș. Sunt de la euro 4 în sus, semn că în zonă stau oameni activi, care au job, gândesc pragmatic și au grijă și de mediu. Fac jogging dimineața sau seara în parc, iar în weekend merg cu bicicletele sau, când e cazul, participă la acțiuni civice. Zeci de trotinete electrice sunt parcate lângă gărdulețele blocurilor, alt semn al vremurilor noastre moderne și, de ce nu, al stabilității financiare – mersul pe trotinetă nu e chiar ieftin.

Ceva mai în spate, încep alte rânduri de blocuri. Tineretului e un cartier mare…

Într-un astfel de bloc m-am mutat eu, recent. Un apartament nelocuit de patru ani, care fusese al unei doamne în vârstă și care a murit. L-am închiriat de la ginerele ei. Mi-a spus că nu mai are nevoie de nimic din ce e înăuntru și să fac ce vreau cu lucrurile.

Blocul e locuit de oameni în vârstă, majoritatea singuri. Am citit lista afișată la avizier și m-a surprins că într-un singur apartament sunt trei persoane. În rest, câte una…

Am urcat cu liftul cu o tânără care căra două sacoșe și am aflat că merge la mama ei. Am simțit în vocea ei că parcă era o obligație pe care abia așteaptă să o bifeze, ca să-și vadă de viața ei.

Am intrat în apartamentul de la etajul 10 ca într-o altă lume.

Mobilă veche, care pe vremuri trebuie să fi costat ceva, dar fără să intre în categoria de „antichități”. Un amestec de aer domnesc și comunist totodată, înțesat de molii. Câteva piese elegante, dar și câteva de serie. Un pat adus de copii, ceva mai modern și în contrast cu restul casei, a fost trântit într-una din camere, blocând caloriferul și dulapul.

Mi-a luat ceva timp să fac ordine. Și am descoperit în acest apartament o întreagă poveste de viață…

În sertare, bine puse în pungi legate cu elastic, erau facturi, scrisori, taloane de pensie. Am aflat din ele că doamna era văduvă de general de Interne și avea o pensie de urmaș destul de bună. Semn că nu a lucrat, ci a stat să vadă de casă și copii. Păstrase etichete de la haine cumpărate înainte de anii 80, dar și vederi din diverse locuri din țară, semn că își respectau concediile. Cum probabil avea timp, începuse să studieze tipare de croitorie. Și mai dezlega integrame.

Câteva cărți colorate, cumpărate probabil cu câte un ziar, dicționare și broșuri de tehnică militară completau biblioteca din Tineretului. Cu siguranță fumau, am găsit scrumiere și mobila acoperită de un strat gros, negru, de fum de țigară. La fel și perdelele.

Cutii de bijuterii (goale) mi-au spus că domnul general era atent și romantic.

Trei albume cu fotografii îi înfățișează pe toată durata vieții. De la nuntă, la excursii cu copiii, petreceri cu șefi, rude sau prieteni. În multe dintre ele, se privesc cu tandrețe. Cred că au avut o viață frumoasă.

Dosit bine într-un colț de dulap, am găsit un săculeț de pânză militară cu ceva obiecte în el.

Le-am scos și am descoperit câteva documente semnate de Nicolae Ceaușescu. Erau decorații – Ordinul Militar – și medalii. În cutiuțele lor, cu tricolorul destul de uzat. Mi-am imaginat-o pe doamna stând serile cu ele în mâini și amintindu-și de el, de momentele lui de glorie, de hainele care trebuiau să fie impecabile, de misiuni, de parade.

Cu siguranță, viața ei era complet prinsă în trecutul cu el, iar ultimii ani trebuie să îi fi fost tare grei și străini. Păstra săculețul acela ca pe o comoară bine ascunsă de oricine și îl scotea, când și când, și se uita din nou la medalii. Apoi cobora să își cumpere una-alta făcând slalom printre mașini, trotinete și lumea asurzitoare din jur…

…Ca o umbră a altor vremuri, în Tineretului, la câteva sute de metri de posterele și ecranele uriașe de la Unirii.

Anastasia Apostol

Author Anastasia Apostol

More posts by Anastasia Apostol

Join the discussion 2 Comments

  • Thorn'a'cop says:

    Fascinanta povestea ! Ca multe altele. Si atat de efemere. 🙁

    • Dragos says:

      Doar o tusa din tablou as schimba.

      In loc de:
      Sunt de la euro 4 în sus, semn că în zonă stau oameni activi, care au job, gândesc pragmatic și au grijă și de mediu.

      As pune:

      Sunt de la euro 4 în sus, semn că în zonă stau oameni cu o oarecare stare. Ei gândesc pragmatic ca pentru a-si etala statutul trebuie sa tina in fata blocului o masina cat mai noua, chiar daca nu-si permit chiar una foarte scumpa. Nu cred ca atunci cand au cumparat masina s-au uitat la cat CO2 scoate la suta de Km ci sa arate bine si sa fie noua sau cat mai noua. Daca si-ar fi permis si-ar fi luat un 4×4 din marca “Fitos”, obligatoriu diesel din ultimele sau penultimele generatii care scoate noxe cat o termocentrala…. dar vezi nu si-au permis decat o masina noua din clasa medie. Cum sa spun… pe strada, care are circa 50 de locuri de parcare, sunt parcate 5-6 SUV-uri superbe cu motoare diesel de 3500 cmc semn ca semn că în zonă stau oameni activi, care au job, gândesc pragmatic și au grijă și de mediu.

Leave a Reply