Nu există nicio justificare pentru ce face Putin acum! Război. Războiul ucide. Mutilează. Distruge. Îngroapă. Trăiești din instinct, paralizat de frică. Fugi. Cauți un loc mai bun pentru tine și ai tăi. Fugi, dacă mai poți! Îngroapă-te sub pământ ca să nu te îngroape bombele sau rachetele…

Nu, nu e război la noi, dar trebuie să îți pese.

Și nu e departe, nu-l vezi doar la televizor. Îl simți și tu. E război. Și orice război vine cu foame, spaime și boli. Cu spitale care caută sânge, bisturie, medicamente. Îți dai seama cât ești de mic și neputincios. Nu tu ai decis să fie război. Tu îl trăiești. Mai de departe sau mai de aproape.

Ezitările Occidentului în fața creșterii lui Putin se plătesc.

A pornit un război pentru că și-a permis. Relaxarea se plătește. Ușurința trecerii peste ce s-a întâmplat în Croația, Serbia, Bosnia-Herțegovina sau Kosovo costă scump. Ca și în Transnistria. Era simplu în Afghanistan sau în Siria. Era simplu să negociem câți refugiați primim, să stabilim cote. Dar acum e un altfel de război. Mai mare și mai aproape.

Ce urmează pentru noi?

Suntem mici și săraci. Corupți și distruși de războaiele noastre de vorbe. Vom suporta consecințele lipsei noastre de patriotism și civilizație. Conduși de oameni slabi și ipocriți, vom goli mai întâi bancomatele, așa cum se întâmplă în Ucraina. Vom face provizii de mâncare. Ne vom face lumile noastre în spatele gardurilor noastre și nu vom da doi bani pe unii care ne disprețuiesc. Și așa nu dădeam doi bani, dar acum – cu atât mai mult!

Vom privi Basarabia tot de la distanță.

Și îi vom privi pe refugiații din Ucraina ca pe niște străini care ne încurcă. Vom asculta discursurile fade ale unor politicieni slabi. Vom aștepta, totuși, să vină președintele. Să vorbească ceva și cu noi. Dar când va veni, va vorbi despre alianțe și securitate. Nu va vorbi cu noi. Nici despre noi. Politicienii nu ne consideră oameni. Nici noi nu îi considerăm pe ei capabili să ne conducă. Suntem pe cont propriu.

Nu știm încă, dar pentru mulți, acesta va fi ultimul război.

Nu e neapărat o chestiune de vârstă. E, mai degrabă, una de noroc. Nu te-a nimerit glonțul. A căzut bomba mai departe. Ai reușit să fugi. Nu mai contează casa, mașina, averea, banii. Contează numai viața.

Dumnezeu să ne ocrotească!

Acest text a fost publicat simultan și pe www.euroolteniainfo.com.

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Join the discussion One Comment

  • ARTUR says:

    Sunt oameni care comentează pozitiv la acțiunile de război ale lui Putin ,motivând că Orban al Ungariei se înțelege foarte bine cu Putin și din această relație se speră că mai devreme sau mai târziu Transilvania va fi anexată ungariei.

Leave a Reply