Tag

București Arhive - Dezacorduri

De ce să plătească toată țara gigacaloria din București? Nu e corect!

Gigacaloria trebuie plătită de cei care o consumă! Suntem în mod evident personaje într-un film cu fraieri. Fraieri din sate care se încălzesc cu lemne, dar plătesc gigacaloria celor din orașele mari. De ce nu și-o plătesc singuri? Nu pot, să închidă caloriferele! Nouă, fraierilor de la țară, cine ne subvenționează căldura din case? Nimeni. Iar de apa caldă nu prea putem vorbi în mediul rural. Boiler sau cazan pe sobă dacă vrei să te speli…

Continue Reading

Măguricea 38. Ultima parte. Divorțul

Divorțul. Măguricea 38

Divorțul este ultima parte a cărții noastre. Măguricea e o stradă în București, în cartierul Aviației. Astăzi – un cartier de blocuri într-o zonă scumpă. Cândva, Măguricea era o stradă de case de la periferia Bucureștilor. Divorțul încheie povestea unei prăbușiri: o lume a fost ștearsă de lamele de buldozer. Demolările din comunism au schimbat fața orașelor, dar au schimbat și destinele a mii de familii.

Continue Reading

Măguricea 38. Partea a IV-a. La bloc

La bloc

„La bloc” este a patra parte a cărții noastre. Măguricea e o stradă în București, în cartierul Aviației. Astăzi, un cartier de blocuri într-o zonă scumpă. Cândva, Măguricea era o stradă de case de la periferia Bucureștilor. O lume a mahalalei ștearsă de lamele de buldozer. Demolările din comunism au schimbat fața orașelor, dar au schimbat și destinele a mii de familii.

Continue Reading

Moartea pe trecerea de pietoni. O poveste banală

Moartea pe trecerea de pietoni. Ar fi putut fi o un titlu pentru poezie tragică sau pentru o povestire fantastică. Nu e nici una, nici alta. Este o parte a cotidianului nostru nenorocit, alienat și încărcat de nori mereu negri. Sau cenușii. Moartea poate fi neagră, dar poate fi și cenușie. Sau ar fi putut fi titlul unui eseu despre neant. Dar nici asta nu e! Zebra nu mai e un animal. Zebra a devenit un loc al execuției. Un eșafod al fraierilor care se încumetă să o traverseze. Povestea e cam așa: la 6.43 dimineața, în timp de se…

Continue Reading

Micul talcioc al marelui oraș. Universul nostru în miniatură

Micul talcioc e undeva pe lângă magazinul Dedeman, în zona numită Valea Cascadelor. La Dedeman se poate parca destul de bine, cu jumătate de mașină pe trotuar. Intrarea costă doi lei de căciulă. E duminică, e toamnă rece de sfârșit de octombrie. O mulțime pestriță freamătă necontenit în Valea Cascadelor. În talcioc găsești de toate. Haine noi și purtate, biciclete, carabine de alpinism, linguri și furculițe, scule de toate dimensiunile, șuruburi, piulițe, șaibe, ceasuri de mână și de perete, telefoane mobile vechi și foarte vechi. Sculpturi de lemn, pantofi purtați, detergenți, ranițe și lopeți militare. Unii vând marfă, alții bucăți…

Continue Reading

La început de an școlar, laudă muzicii, profesorilor de muzică și muzicienilor!

Am avut în școala generală doi profesori foarte buni de muzică (d-na Obreja și d-l Teofil, căruia îi spuneam „Pufuleț”). Lor le mulțumesc mult mai des decât altor dascăli. Fără dăruirea, bucuria și exigența cu care își făceau meseria nu aș fi putut acum să mă bucur nici eu de absolut orice fel de muzică. Inclusiv de cele „3 minute și 30 secunde”. Aceasta e singura piesă de poate fi cântată de o orchestră compusă de 100% afoni (sper să fi stârnit curiozitatea celor ce nu știu despre năzdrăvăniile compozitorului american). Compozițiile lui John Cage nu trebuie trecute la capitolul…

Continue Reading

Oedip, versiunea PowerPoint. Sau lungul drum de la prêt–à–porter la ready-to-weare

Oedip. Cu Oedip a început festivalul George Enescu. O fi bine, o fi rău, vom vedea. Nu e cazul sa ne pronunțăm acum pentru că din experiment în experiment mergem mai departe. Direcția în care mergem e o problemă reală, dar ne vom dumiri altădată. Cuvântul ce descrie cel mai bine această versiune a capodoperei Oedip a lui George Enescu ar fi austeritate. Austeritatea lucrului făcut strict pentru drum ( era să scriu pe vapor, dar nu e cazul, chiar dacă e vorba de filarmonica londoneză). Fără decor, fără costume, fără lumini, fără o minimală teatralitate. Teatralitatea a înlocuităpe alocuri…

Continue Reading

Carrefour, țeapa, scăricica friptă cu două prețuri și bodyguard-ul confuz

Carrefour este numele unui lanț de magazine uriașe care are, fiecare, parcare mare și bine organizată. Dar știe oricine acest lucru, nu-i așa?!… În București, la capătul parcării de la Carrefour Orhideea, un grătar sfârâie plăcut. Micii, cârnații și scăricica vibrează deasupra cărbunilor încinși. Cartofii prăjiți și garniturile de legume stau calde în vasele de sub vitrină. Ți se face foame instantaneu. Carrefour la porție sau la meniu? Sunt cu doi colegi. Subliniez prezența lor pentru că ne-am fentat toți trei. Am cerut câte o porție de scăricică, salate și garnituri. O damă brunetă manevrează cu atenția cuvenită unghiilor lungi…

Continue Reading