Țara pare că s-a obișnuit cu apăsarea urgenței și lipsa de perspectivă. Eu, nu! Așa că am schimbat câteva lucruri în aceste zile în care nu am scris la acest jurnal. Vineri am fost ocupat și, oricum, în weekend nu scriu. Vineri a trebuit să mă duc la țară. Am dus provizii pentru mama mea și pentru soacra mea. Pare greu de crezut, dar le-am instalat împreună și totul e ok.

Boxerița, Arra, e și ea acolo.

Și tot acolo sunt doamna Pisi (pisica neagră și blândă) și domnul Tomiță (motanul vagabond cu ochi albaștri). Iar de curând li s-a alăturat un iepure – Rică. Toată lumea trebuie să mănânce, toți au tot felul de nevoi. Doamnele în vârstă iau diferite medicamente. Arra e sub tratament, trebuie să ia o jumătate de pastilă de Prednicorton în fiecare zi. Toată viața. Anul ăsta face 10 ani. Așa că vineri am fost la țară.

Țara pare amorțită.

Nu erau multe mașini pe drum. Nu era lume în oraș. Starea de urgență pare că ne-a intrat în sânge. Vrem sau nu vrem, stăm acasă. Sau când ieșim, o facem pentru puțină vreme. Satul era și el gol. Nici măcar manelistul etern nu mai asculta muzică în vecini. Starea de urgență a aruncat țara în letargie. Așteptăm să treacă vârful pandemiei. Dar ce va fi după? Știe oare cineva?

Toți pomii sunt înfloriți.

Caisul bătrân, prunii, vișinii, cireșul, părul Ginei și mărul meu. O frumusețe! La fel, florile din curte. Era să uit, avem și o magnolie mică și un „bulgăraș”. Curtea și grădina s-au echipat de primăvară. Ceapa verde a scos deja câteva frunze. Nimic nu stă în loc. Doar noi, oamenii, amorțim așteptând să treacă pandemia. Și ministrul sănătății se mai mișcă. Umblă ca Ceaușescu să vadă cu ochii lui dezastrul…

Când ne-am întors, ne-a oprit poliția. Țara trebuie apărată!

Polițistul, cu mască și mănuși, a fost politicos. Eu, cu mască făcută acasă și fără mănuși, am fost la fel de politicos. Mi-a spus să nu deschid geamul decât foarte puțin și să pun documentele pe bord. M-am executat. A citit, apoi m-a întrebat de unde vin și ce-am făcut acolo unde am fost. Am răspuns corespunzător și am plecat mai departe. Țara e pe mâini bune!

În weekend am decis să fac o primă schimbare importantă.

Am schimbat numele paginii de Facebook „dezacorduri.ro”. Am trecut-o pe numele meu. Ca să nu existe dubii asupra autorului textelor de pe blog. Și ca să se știe că pe cei care au mai scris, tot eu i-am găzduit. În spatele acestei schimbări mai este ceva, dar toate la timpul lor!… Vă voi ține la curent cu toate!

Am cântat la chitară și am pictat.

Deja degetele se mișcă mai bine pe chitară. Au trecut niște ani de când nu am mai pus mâna pe ea. Dar am cumpărat vineri, când am revenit de la țară, de la librăria de la parter, un bloc de desen, pensule și acuarele. Așa că am și pictat. Cam naiv, dar sper să progresez.

În zilele acestea am și lucrat. Sâmbătă a fost zi de curățenie. Gina a fost în rolul principal, nu eu.

Azi dimineață am scris un editorial pentru ziarul din Oltenia care mă găzduiește.

„Dacă acum stăm acasă, peste o lună, când vom ieși, nu ne vom îmbolnăvi?Acum suntem obligați să stăm acasă. Ni se spune că după ce vom ajunge la vârf de criză, încet-încet ne vom reveni. Măsurile se vor relaxa. Dar când vom ieși din case nu vom mai fi atacați de virus? Nu e deloc o întrebare naivă. Ieșind din case ne vom putea infecta. Ce va fi diferit atunci față de acum? Cu siguranță, vârful pandemiei depășit, presiunea asupra sistemului de sănătate va fi mai mică. Dar dacă noi vom umbla liberi și virusul se va plimba liber și el, de unde știm că nu ne întoarcem în criză?” Găsiți articolul integral aici.

Vă țin la curent cu deciziile pe care le voi lua.

Țara are nevoie să iasă din amorțeală, dar are nevoie să dea de pământ cu găștile de ticăloși care au sugrumat-o până acum. Va trebui să ne apucăm de treabă după criză. Ce vom face după pandemie? Cum vom trăi? Nu știm pentru că țara nu are un plan de viitor…

Până la ora la care scriu, au murit 318 oameni.

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply