Statul e în continuare slab. Slab, așa cum a fost în epoca marilor privatizări și în perioada aderării la UE. La fel de slab ca în timpul bătăliilor cu mineri sfârșite cu „pacea de la Cozia”. Iar acum, în pandemie, slăbiciunea statului român (când spun stat, mă refer la autoritate) se vede foarte clar.

Statul slab are carențe la capitolul democrație. Măsurile impuse la Iași, cu ocazia pelerinajului la moaștele Sfintei Parascheva, ne-au arătat că statul e mai slab ca naționala de fotbal.

Statul a ordonat, pentru a evita aglomerația, ca cetățenilor care nu au domiciliul în Iași să nu le fie permis accesul în zona Catedralei. Cu alte cuvinte, a luat dreptul la liberă circulație și l-a aruncat la coșul de gunoi.

Tot statul a trimis jandarmii să vegheze asupra acestui ordin.

Altfel spus, a ordonat și și-a întărit ordinul cu o desfășurare militară. Jandarmii sunt militari, nu civili așa cum sunt polițiștii. Dreptul la liberă circulație a fost îngrădit abrupt. Și a fost și susținut printr-un „organ” care a devenit în acest context unul de represiune. Pe scurt, dacă oricare dintre dvs ar fi vrut să meargă la Iași ca să se închine la moaște, ar fi fost îndepărtat de lângă biserică de jandarmi. De ce? Pentru că nu aveați domiciliul în Iași!

Atentat la democrație din prostie sau poftă de dictatură?

Nu sunt deloc cuvinte mari. Încălcarea unor drepturi fundamentale și folosirea amenințării instituțiilor militare în relație cu cetățenii care nu comit infracțiuni este o manifestare cu miros de dictatură. Nimeni nu are dreptul să îngrădească drepturile omului decât în situații speciale stabilite de lege. Orice ar spune fanii guvernului…

Constituția României. Art. 25 – Libera circulație

(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

Cum se putea rezolva această problemă?

Simplu, declarând Stare de urgență. Constituția stabilește că în timpul Stării de urgență, statul poate lua măsuri care pot afecta drepturile omului. Se mai poate și în Stare de necesitate sau de război. Altfel, nu are acest drept!

În mod normal, dacă oamenii respectau regulile (mască și distanță), iar jandarmii ar fi dat o mână de ajutor, lucrurile ar fi stat altfel. Dacă statul dialoga din timp și coerent cu biserica, se crea un avantaj în plus. Dacă statul ar avea un dialog deschis și empatic cu toți…

De ce nu declară statul Stare de urgență?

Toți indicatorii care privesc pandemia sunt în creștere. Mult mai mari decât în martie. Atunci număram 300 de cazuri noi de infectare pe zi. Azi numărăm 4000. Dar statul român este un vehicul politic, mai puțin un servant al intereselor cetățenilor săi. Starea de urgență ar duce la amânarea alegerilor parlamentare. Amânarea ar putea duce la scăderea opțiunii de vot pentru partidul aflat la guvernare. Președintele este (neconstituțional) susținător al acestui partid. Așa că statul se bâlbâie și greșește. Administratorii săi au pe agendă alegerile. Doar alegerile!

Foto: pxhere.com

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply