Stăm pe loc de 38 de zile. Am amorțit. Ne-am îngrășat. Ne punem o mască pe gură și pe nas, ieșim puțin pe lângă casă, târguim și gata. Înapoi în casă. La televizor și calculator. La mâncat și la somn. Facem glume și ni le transmitem pe whatsapp. Facebook e o republică plină de cetățeni inteligenți. Asta facem, stăm pe loc. Inutili, ca personajele din Las Fierbinți. Dar fără haz.

3 milioane de hectare de teren agricol au murit pentru că stăm pe loc.

E secetă și în loc să facem ceva, să pornim irigațiile, să dăm apă gratis fermierilor, stăm. O domnișoară jurnalist ne arăta la televizor că cerealele care ar fi trebuit să aibă 50 de centimetri. De-abia au 10. Ministrul agriculturii ne asigură că avem stocuri destule. Nu vom muri de foame. Și atunci? Atunci stăm ca fraierii să ajungem să mâncăm din stocuri.

Stăm la adăpost de pandemie și numărăm zilele și banii.

Câte zile mai sunt până pe 15 mai? Cum drămuim banii și mâncarea? Creditele? Dar ce facem după? Adică, ieșim, o luăm de la capăt. Dar între 15 mai și prima victorie, primul salariu, prima încasare cât timp va trece? Stăm pe loc și nu merge nimic. Nu vom mai sta pe loc, dar ce va merge? Cum?

Proiectul „stăm acasă” ne-a ieșit. Proiectul „viitor” e în aer.

E în aer. Nu există, nu l-a scris nimeni. Încă vorbim de evaluări. Facem calcule. Numărăm deficite, infectați și morți. Hectare de pământ uscate. Avem mască, stăm pe loc și visăm la un viitor incert. La televizor se vede cel mai bine cum stau lucrurile. Toți vorbesc, toți ne uităm, nimeni nu face niciun plan pentru țara asta. Doar din când în când mai vedem o răfuială în cartierele noastre „de lux”.

Azi am depășit cifra de 10 mii de oameni infectați. 545 de decese. La teste stăm tot prost.

„Nu ne putem permite să slăbim deloc vigilența”, ne-a spus azi președintele. Nu o slăbim, respectăm deciziile autorităților. „E-x-s-i-t-ă  u-n  r-i-s-c  m-a-j-o-r!”, a silabisit șeful statului. Da, o să purtăm măști, așteptăm 15 mai, o să fim cuminți. Dar stăm pe loc cu toate aiurea-n tramvai!

Mi-ar fi plăcut să avem conducători deștepți.

Oameni normali, empatici. Capabili să vorbească normal. Oameni care să ne inspire, nu care să caute să obțină încredere scremându-se în vreme de criză. În aparatul administrativ central, în afară de miniștri, mai sunt mii de oameni în posturi-cheie. Ei ce fac? Unde sunt planurile de viitor? Nu sunt, pentru că acești oameni din posturile astea sunt pilele, neamurile, clienții politici din toate timpurile. De-aia nu sunt în stare de nimic, pentru că nu se pricep decât să-și pupe șefii în cur! Șefi la fel de incapabili ca și ei.

Nu cred că vom putea ieși din case după 15 mai. Mai stăm pe loc o vreme.

Virusul se plimbă în continuare prin spitalele noastre. La Suceava, Flutur și directorul medical de la spital sunt din nou pe poziții. Spitalul din Botoșani e invadat și el de viruși. Nimeni nu a învățat nimic. Nimic. Stăm pe loc și ne uităm ca proștii la guvern, parlament, instituții cum nu reușesc decât să cârpească  lucrurile de pe o zi pe alta. Se contrazic singuri, se ceartă unii cu alții și visează că după pandemie vor mai merita votul oamenilor.

Azi a fost Sfântul Gheorghe.

Ziua de nume a fiului meu. A prietenului meu care l-a botezat. Și a orașului meu, Sfântu Gheorghe. Am fost  la cumpărături,  am luat flori și prăjituri, am lucrat (online), am citit știri, am stat pe Facebook, am mâncat bine. Gina gătește grozav. Exersez la chitară, degetele merg tot mai bine. Nu am făcut sport, nu am dansat, nu am desenat. M-am uitat la televizor, la știri și la filme. Am vorbit la telefon. Și a mai trecut o zi.

Dar senzația că stăm pe loc e tot mai acută. Nu e în regulă. Trăim într-o țară fragilă, avem nevoie de lideri autentici. Putem folosi perioada asta pentru a pregăti lunile viitoare. Am putea arde etape dacă am avea curaj. Am putea…

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Join the discussion 2 Comments

Leave a Reply