„Caterincă” e un cuvânt pe care l-am descoperit când am venit în București. Nu l-am înțeles de prima dată. Ardeleanul din mine nu rezona la „caterincă”. La Sfântu Gheorghe făceam toate lucrurile serios. Nu doar eu, toți. Să nu credeți că nu aveam umor sau că nu ne distram. Dar și distracția o făceam cu seriozitate. Seriozitatea înseamnă să nu îți bați joc de nimic. Pe scurt – fără „caterincă”!

Ca să înțelegeți, când bei palincă, respiri într-un anume fel.

Nu te îneci. Slănina se taie în felii subțiri. Ceapa, la fel. Focul în pădure are dichisul lui. Roțile bicicletei trebuie umflate corect. Iar la niciun fel de întâlnire nu întârzii. Chiuleam de la școală tot cu seriozitate. Și aș putea să vă dau milioane de exemple mici. Amoruri, farse, excursii, cinema, chitară, câine, antrenamente.

Apoi, la 18 ani, am descoperit cuvântul „caterincă”.

Nu e vina Bucureștilor și nici a bucureștenilor. Cine a trăit mai mult înainte de Revoluție, știe cum era viața. Cum ne înghesuiam și atârnam, ciorchini, de autobuze. Știe cum ne chinuiam cu mâncarea, cu frigul, cu spaimele. Și oamenii au devenit grăbiți. Au devenit mai puțin atenți cu ceilalți și preocupați doar de supraviețuirea lor. Viața i-a făcut superficiali. Da, erau supraviețuitori ai unor vremuri cenușii. Dar când numai supraviețuirea contează, restul devine „caterincă”.

După 30 de ani, tot de „caterincă” avem parte.

Supraviețuirea presupune instincte puternice. După Revoluție, instinctele s-au dezlănțuit. România a devenit un câmp al confruntării dintre oamenii buni și serioși, cum a fost Coposu, și supraviețuitorii de frunte ai epocii de aur. Nici nu putea câștiga altcineva decât aceștia din urmă. Și s-au cocoțat pe capra căruței și, nepricepându-se și fără bun-simț, au ucis caii biciuindu-i la sânge. Au distrus căruța, în loc să o schimbe în trăsură. Au rupt drumuri și am rămas așa – mereu pe drumuri proaste și înfundate.

Internetul geme de „caterincă”.

Dar și scena politică e la fel. Pe internet găsești orice despre pandemie. Dar găsești din plin bancuri, meme-uri, video-uri, mișto-uri. „Caterincă”. Dacă un subinginer sudor poate fi ministru de interne în vremea asta, de ce să nu ducem în derizoriu orice? Când se pune problema să vină la tine acasă polițiști ca să îți aducă lumina de Paște, ești într-o ureche!

Într-o țară în care banii mulți se fac lejer, de ce să muncim serios?

De ce să fac ceva serios, când pot să mă strecor, să mă fac politician și să dau ordine? Ce contează că am studii făcute pe genunchi și nu vorbesc nici româna corect, darămite vreo limbă străină? Iar dacă „ei”, ăia de sus, sunt așa, „noi”, ăștia de jos, de ce am fi serioși? O „caterincă” bună e mai sănătoasă decât orice pentru că lucrurile nu se schimbă. Actorii sunt slabi, regizorii sunt la fel de slabi, de ce ar avea spectacolul nostru românesc un public de calitate?

Azi a fost a 30-a zi a stării de urgență.

De mâine începe sezonul al doilea. Continuăm ca și până acum. Cu un guvern amărât dirijat de un lampadar bine instalat la Cotroceni. Și cu o opoziție pierdută în propriile neputințe. Cu elite discrete și împuținate. Și cu mulți oameni oameni serioși care duc țara asta atât cât o pot duce, muncind, dar niciodată întrebați de sănătate. Oameni care nu mai votează pentru că nu mai cred în actorii slabi și în regizorii slabi. Și sunt sătui de numărul tot mai mare de fani ai acestui show ieftin numit „caterincă”.

Până astăzi, în România au murit oficial 372 de oameni din cauza coronavirusului. Câți au murit real? Nu știm, că nu se fac teste destule. Dar suntem atât de ocupați acum cu shopping-ul de Paște, că nici nu mai citim statisticile. Care nici ele nu sunt serioase. Până la urmă, de ce ar fi?!…

Sănătate tuturor! 

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply