Imaginea cu Sfântul Gheorghe călare, străpungând un balaur este ilustrarea legendei salvării Cetății Silena (Libia). Cetatea era terorizată de monstru. Pentru creștini, reprezintă lupta cu diavolul. Sfântul Gheorghe, reprezentat în iconografie și pedestru, cu sabia sau sulița în mâna stângă și crucea în mâna dreaptă, este simbol al curajului.

Sfântul Gheorghe e foarte iubit de români.

Peste un milion de români îi poartă numele (sau variațiile acestuia). Dacă nu avem în familie un Gheorghe, George sau Georgeta, cu siguranță cunoaștem pe cineva care poartă acest nume. Fiul meu, ca și nașul lui de botez, poartă (și) acest nume. Fratele tatălui meu, pierdut pentru totdeauna la sfârșitul războiului al doilea, era și el Gheorghe.

Sfântu Gheorghe este numele orașului în care mi-am petrecut copilăria și adolescența. Zilele Orașului sunt pentru toți – catolici, protestanți, ortodocși, români și maghiari – prilej de mare sărbătoare.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe.

În ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau într-un vas cu apă. În această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până în anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuţile şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.

În Bucovina tinerii aveau un alt obicei: „urzicatul. Tinerii se atingeau, pe furiş, peste părţile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică. Devenau astfel mai harnici şi mai sănătoşi. Tot în această regiune, bărbații tăiau brazde verzi cu o zi înainte în care înfigeau crengi de salcie și pe care le puneau la ușile caselor și ale grajdurilor ca să protejeze familia și vitele de forțele răului. Multe obiceiuri de Sfântul Gheorghe le găsiți descrise cu pricepere pe aici.

La mulți ani!

Foto: wwromania.wordpress.com

Lasa un răspuns