Balta e la o aruncătură de băț de București. E acolo și o cabană, locul fiind al Asociației Vânătorilor și Pescarilor, AGVPS. Balta e la marginea unui sat izolat, cu un lan de grâu auriu în preajmă. Sunt pomi, stuf, păsări, popândăi care te privesc curioși, ridicați „în picioare”. O barză s-a ridicat fără chef când ne-a văzut, luându-și zborul greoi, iar câteva libelule albastre păreau încântate că venim. Un loc frumos și odihnitor.

Un pescar de-al satului ne-a spus că balta tocmai ce fusese alimentată cu pește, crap și caras.

Crapul de la bulgari, luat cam scump. Ne-a asigurat că o să prindem ceva, mai ales dacă punem în cârlig boabe de porumb. Am pus. Și am așteptat…

La un moment dat, mici bancuri de pești au trecut pe sub ochii noștri. Arătau ca mașinăriile din Matrix. Negri, cu mustăți și aparent destul de fioroși. Banc după banc, ne-am dat seama repede că balta e plină de așa ceva. E somotei american, ne-a zis săteanul. O specie nenorocită, care a invadat toate bălțile, nici nu știm cum. Umblă vorba că cineva a vrut să se răzbune pe proprietarul bălții și ar fi aruncat două găleți de somotei în apă, ne zice omul. Alții spun că i-ar fi adus păsările și, cum se înmulțesc repede, au ajuns în doi ani stăpâni pe balta de pescuit.

Somoteiul, numit și somnul pitic, e deja peste tot.

Dâmbovița, Străulești, Pantelimon, unii spun că au prins chiar și în Dunăre. Este o specie invazivă, mănâncă orice și nu are prădători. Au pe piept și pe spate spini puternici și ascuțiți, care îți străpung imediat pielea.

Ca o amuzantă coincidență, cabana de pe malul celălalt era ocupată de ceea ce aș numi tot un soi de specie invazivă – câțiva „băieți” de la SRI.

Câteva mașini albe, una bleumarin, cu portbagajele și ușile deschise. Lansetele proptite în suporți speciali, cu semnal acustic, arată că le place pescuitul.

Vedeți, aici e un loc izolat, ne spune cu subînțeles vecinul. Vin deputați, senatori, medici. Ce interesant, cum bagă el în aceeași „oală” politicienii cu medicii. Acum sunt de la SRI, zice. De la județ? întreb. Nu, de la București.

Erau fără soții, în total vreo șapte – opt inși. Unii mai supli, alții mai burtoși. Generații și grade diferite.

Am citit un articol referitor la numărul de angajați ai serviciilor secrete din țările europene și member NATO.

România are cei mai mulți. Practic, ca număr de agenți și buget, SRI le depășește cu mult pe toate celelalte. De ce oare?

Exact ca somoteii, sereiștii s-au infiltrat încet și sigur peste tot în balta națională. Au făcut și-au desfăcut tot ce au vrut în statul român. Anchete, ascultări, cercetări, ca indispensabili parteneri ai procurorilor și polițiștilor.

Îi consider în mare parte vinovați de toată starea jalnică în care a ajuns România. O țară fără fabrici și aproape fără resurse. O țară dezbinată în care ei au tupeu să facă glume de genul „Să auzim de bine și în 2019!”

Nu au avut nici ei prădători naturali. În democrația noastră originală, ei sunt stat în stat. Gluma de comisie parlamentară de control e un fel de „SRL” cu acționariat comun.

O mare de somotei de uscat!

Nu am nicio problemă că se relaxează și ei la un pescuit. Dar m-am enervat când la una din mașini a pornit muzica. Tare. E nevoie să vă mai spun că ascultau manele?

Anastasia Apostol

Author Anastasia Apostol

More posts by Anastasia Apostol

Leave a Reply