Înainte de a ajunge la Sancho… Petru Creția spunea că bunăstarea unei comunități e dată de o anume proporție a oamenilor cinstiți din acea comunitate. Dar depinde și de câți oameni echilibrați trăiesc în respectiva comunitate. Petru Creția nu a apucat vremurile de acum, dar le-a intuit cumva iminența.

Deși nu a scris despre echilibru, a scris așa despre raționalitate.Raționalitatea (…) implică o bună cunoaștere și o recunoaștere a tuturor resorturilor de iraționalitate montate în noi. Raționalitatea implică detașarea (…) de orice părtinire inspirată de irațional.”

Ce înțeleg prin „om echilibrat”?

În primul rând, un cetățean (nu neapărat „un român”) rațional. Unul care știe instinctiv să cumpănească marea corabie în care ne aflăm. Un om care se duce spre stânga când majoritatea celorlalți se duc (sau se lasă duși) spre dreapta (și invers). Un om care se dă înapoi când majoritatea o ia pe repede înainte.  Indiferent de cost.

Este cel care votează cu perdantul.

Nu o face din simpatie, și nici din fanatism. O face pentru că îi e lehamite de corul celor ce-i conferă câștigătorului prea multă, și de cele mai mule ori neacoperită, legitimitate. Care are oroare de cântatul la unison și de răspunsurile prea simple. Care-l simpatizează brusc pe Trump doar pentru că presa l-a cocoloșit inadmisibil de mult pe Biden, de exemplu.

Arhetipul omului echilibrat este Sancho Panza.

Da, Sancho Panza!… Nu hangiul, nu Dulcineea, și cu atât mai puțin Don Quijote. Sancho Panza este echilibrat pentru că este solidar cu Don Quijote, dar fără a-l concura în irațional, în patos. Sancho intuiește perfect că e îndeajuns un nebun frumos. Al doilea ar fi jalnic și inutil.

Marian Drăgoi

Author Marian Drăgoi

Marian Drăgoi este inginer silvic, conferențiar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Predă economia mediului și economia forestieră. Doctor în analiză sistemică aplicată.

More posts by Marian Drăgoi

Leave a Reply