Am urcat în vechea cetate a orașului Zagreb. Străzi în pantă, înguste, case cu secole de istorie, caldarâm îngrijit. În unele zile port papion. Astăzi e una din zilele acelea…

La Zagreb. Nu sunt singur, sunt cu prietenii mei croați, K. și M., și cu G., o colegă din București. Trecem prin singura poartă a cetății. În gangul porții, pe ziduri, epitafe de piatră pentru iubiri sfârșite. Pe partea cealaltă, înăuntrul cetății, pe zid, statuia unei fete spune drama unei

Juliette, dar nu din Verona, ci de aici, din Zagreb.zagrb_old_city

Puțin mai sus, la parterul unei case cu un cat se află The Broken Relationship Museum. O să mă întorc aici să văd despre ce e vorba…

În capătul străzii Kamenita (tăblița e scrisă cu grafie austriacă veche), o piață mare se deschide privitorului. Un dreptunghi mare, mărginit de case cu două sau trei nivele în care se află unele dintre cele mai importante instituții ale statului croat: guvernul (cabinetul premierului), Curtea Constituțională, Primăria Zagrebului. Și o catedrală, desigur, cu însemnele Croației compuse din țigle colorate. Aș putea să arunc cu ceva în geamul premierului, dar nu ai cu ce…

Pe jos, pe pietrele lucioase, sunt desenate cu alb trei locuri de parcare pentru mașinile oficiale. Doar trei…

În piață, din loc în loc, felinare cu gaz. “În fiecare seară, cineva le aprinde folosind mecanismele de acum două sute de ani”.

În colțul clădirii, cumva în spatele catedralei, văd primii și singurii polițiști în uniformă pe care i-am văzut în Zagreb. Sunt doar doi și fac parte din paza instituției. Pe jos, pe pietrele lucioase, sunt desenate cu alb trei locuri de parcare pentru mașinile oficiale. Doar trei…

Gazdele au ales pentru noi un local nu prea mare, la parterul unei case vechi. Afară – un butoi cu o valiză veche pe el, o mașină de cusut din secolul al XIX-lea și căteva mese de lemn. Pe două table negre, de-a stânga și de-a dreapta ușii de intrare, cu cretă, e scris meniul. Suntem într- un han din trecut, cu lemnul afumat și pereții albi. Pe pereți, fotografii din același secol – un târgoveț croat al imperiului, cu tot calabalâcul după el, un asin cu desagi, o bătrână răsucind frunze de tutun.

Mâncare bună în inima orașului

Încep cu o șliboviță ( nu am cuvinte!), iar apoi chelnerul, politicos și vorbitor de engleză , aduce pe o farfurie pătrățele de brânză și, în loc de pâine, un fel de gogoși mici. Rupi gogoașa și pui brânza pe ruptură… Delicios. Un pic de ulei de măsline completează povestea…

Aleg ficat de vițel cu sos de ceapă. Colega mea – pui de baltă. Gust și eu, nu mă pot abține. Grozav. Grozavă și berea, tot un soi local. Prânz rapid, dar nu tocmai rapid. Mâncăm pe îndelete, vorbim despre noi, despre politică, despre Europa. Aici discuțiile parcă au alt sens…

Coborâm din cetate cu o spectaculoasă telecabină. Cursa durează, cred, un minut, dar ai sentimentul că intri, cumva, pe sus, drept în inima orașului.

Undeva în dreapta ieșirii de la telecabină, pe o altă stradă pietruită, dăm de magazinul Cravata. “Cravata e o invenție croată”, spun amândoi, și M., și K. O cravată uriașă păzește magazinul. Eu, cu papion, Zagrebul cu magazinul Cravata. Ne privim cu atenție – eu și magazinul. Conchidem că suntem OK. Ca o familie. Aflu cu această ocazie că Vegeta este un alt mare brand croat. Credeam că e maghiar, dar mă înșelam. Ce de amintiri cu Vegeta…

Lasa un răspuns