Am un vecin supărat pe mine. Locuiește în apartamentul de sub mine. E supărat pe mine din cauză că nu se poate odihni noaptea. Fac zgomot. Mi-a trimis un mesaj de om supărat. Textul lui e scris îngrijit, are un vocabular de om citit. Nu știu cu ce se ocupă, nici nu mă interesează. Dar stresul creat de pereții care nu au izolare fonică e real. E stresul creat de invadarea oricărui tip de intimitate specific acelei epoci de care încă suntem legați prin consecințe – epoca de aur.

Am mai discutat cu acest vecin. E un tip cât se poate de OK.

Domnul vecin îmi citește blogul. Mesajul său a vrut să fie un comentariu la un text de aici. Nu apare la comentarii pentru că e off-topic. Dar mi-a atacat stilul de viață și de muncă, spunând cumva că eu trăiesc bine, relaxat, cu știri și cu mâncare bună, cu Facebook, iar el muncește 8-9 ore pe zi. Și începe munca dimineața devreme. I-am scris că regret că îl deranjez, dar viața în blocurile de pe vremea lui Ceaușescu e complicată.

Așa că pentru informarea domnului vecin, dar și a voastră, repet ce am spus de mai multe ori. Am o firmă, am mai multe contracte și, din fericire, le pot gestiona online.

Multe din proiectele la care lucrez au o componentă de întâlnire directă. Acum acest lucru e imposibil, iar mulți dintre clienți nu sunt din București. Dar se pare că mai e puțin. După 15 mai vom reîncepe deplasările, iar stresul pe care îl îndură bietul meu vecin poate că va scădea. Nu voi fi acasă noaptea să dau drumul la apă în bucătărie, să mă foiesc pe scaun sau să fac cine știe ce alte zgomote domestice care supără.

Până atunci, voi continua să lucrez de acasă.

Este drept, dorm puțin. Am doi motani tineri care uneori se joacă noaptea. Mai nou, s-au adaptat unui ritm care cred că îi convine vecinului. Au început să doarmă noaptea. În aceste zile în care nu am scris la  Jurnal, am avut de lucru, am fost la cumpărături, am dus provizii bătrânelor de la țară. Am urmărit comunicările oficiale și nu știu dacă nu cumva ne bucurăm prea devreme de relaxarea de la 15 mai. În egală măsură, cred că e obligatoriu să turăm motoarele economiei.

Ce mai fac?

Repet la chitară, dar ziua și în surdină. Azi am făcut sport. Gimnastică, flotări, abdomene. Am făcut sport dintotdeauna, am făcut judo de performanță, mă simt bine când mă mișc. Fumez. Beau cafea. Mă uit cu plăcere la câte un film. HBOGO sau Netflix. Citesc mai puțin decât aș vrea. Vreau să mai pictez, mi-am luat acuarele, v-am spus.

Cam atât pentru azi.

Din păcate pentru orice vecin, România este captivă unui sistem comunist pe care nu l-a pus la pământ în 30 de ani. Cineva spunea că e ușor să scoți oamenii din comunism, dar e greu să scoți comunismul din oameni. Nu mai știu unde am citit chestia asta. Dar câtă vreme vom rămâne prizonierii unor blocuri cu pereți de hârtie, e grea și prima parte. Câtă vreme nu vom avea resurse pentru a ne face case bune, blocuri civilizate, nu vom fi altceva decât niște locuitori cu pretenții moderne într-un spațiu comunist. Iar chestia asta e mai mult decât tristă. Înseamnă că mai avem de parcurs un drum lung.

Până azi au murit 641 de oameni din cauza COVID-19.

 

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply