Prostia nu m-a pasionat niciodată. E vizibilă și agresivă și mereu m-am străduit să o evit. Prostia se poate defini în multe feluri, dar dacă e cineva curios, să pună mâna pe DEX pentru o minimă lămurire. Iar dacă nu are DEX, să caute online. Eu vreau să scriu doar câteva propoziții despre agresivitatea prostiei. Și a proștilor!

Prostia presupune lipsă de măsură…

Altfel spus, un prost va insista în prostia lui până la infinit. E un serial pe National Geographic care se numește „Știința prostiei” și care explorează fenomenul din toate punctele de vedere. Priviți cu ochii voștri. E foarte spectaculos. E o dovadă a faptului că prostia e prezentă peste tot în lume, îmbracă o mulțime de forme și nu are limite.

… și poate fi agresivă. Extrem de agresivă!

Lucrul acesta se vede cel mai bine în comentariile la postările online. Pe Facebook, cele mai multe. Și nu mă refer neapărat la postările mele, urmăresc postări ale politicienilor de toate culorile, apoi mă cutremur de prostia unor comentatori. Nu sunt toți proști, dar cei mai mulți, vă convine sau nu, nu înțeleg sensurile cuvintelor, comit greșeli gramaticale care se văd din Lună și înjură ca la ușa cortului. Să te ferească Dumnezeu să răspunzi unuia (sau uneia) care a apucat să verse lături agramate și promisiuni de sex oral; nu se va opri niciodată. Sfatul meu: ștergeți mizeriile și blocați accesul proștilor la paginile voastre! Altfel nu o scoateți la capăt!

…și e neîncetat superioară.

Se și spune în popor: fudulia e rudă cu prostia! Sau: prostul, dacă nu-i fudul, nu-i prost destul! Alegeți voi care expresie vă place mai mult. Apoi încercați să contraziceți un prost. Sau încercați să îi explicați că lucrurile stau altfel decât crede el, că nu e destul de bine informat, sau că nu a citit destul. Aroganța soră cu prostia interlocutorului vă va lovi în moalele capului. Sfatul meu: nu pierdeți timpul cu proștii!

Mă opresc aici. Prostia e agresivă, nu are limite și e arogantă. Cum s-a ajuns aici? E o poveste lungă, dar încerc să rezum: valorile sunt răsturnate în România modernă. Pare că nimeni nu e la locul lui. Tupeul ține loc de carte, iar viclenia – de inteligență. Șefii sunt puși pe pile, nu pe competență. Într-o lume care a trecut prin școală ca gâsca prin apă, diferențierile se fac doar prin adjuvanții prostiei. Cum spuneam: aroganță, viclenie, agramatism, nepricepere, incultură. Lista e mai lungă, nu aveți decât să o completați. Sfatul meu: citiți o carte, mergeți la teatru sau la film. Și căutați să vă înconjurați doar de oameni care au bun-simț.

PS – Proștii sunt ușor de prostit! Uitați-vă la știri!

Foto: pxhere.com

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply