Discursul ținut de președintele Klaus Iohannis din Parlament a confirmat așteptările jucătorilor politici de orice fel. Discursul a arătat limpede că și domnia-sa este mai întâi politician, apoi bărbat de stat. E drept, am văzut în acțiune un altfel de Klaus Iohannis decât cel pe care îl știam: taciturn, reținut, serios. S-a văzut limpede faptul că a studiat la capitolul comunicare și că a progresat. Dar felul în care a vorbit și ceea ce a spus lasă mult loc de interpretare. Spre bucuria pescuitorilor în ape tulburi.

Limbajul corporal

Președintele a vorbit de criză, a spus cuvinte mari, a invocat principii, a pus accentul pe cuvântul „națiune”. Dar în marea parte a timpului a zâmbit larg, s-a înclinat ca un actor spre stânga, apoi spre dreapta, și apoi spre centru. A salutat aplauzele venite din aripa PNL-USR. Și-a dus mâna la inimă de câteva ori, sugerând sinceritate, dar a combinat gestul cu momentele de salut. Ca un actor după o reprezentație reușită.

Cuvintele

Am crezut că a vorbit liber, dar la reluarea momentului pe un post de știri, am văzut că asistenta domniei-sale a pus hârtiile pe pupitru. Nu a citit, dar și-a urmărit firul de discurs după hârtiile pe care le avea în față. A vorbit apăsat, a intonat diferit cuvintele, a făcut pauze de subliniere. S-a  văzut că a pregătit discursul și s-a pregătit pentru această confruntare. A făcut chiar glumițe. A spus „ghinion” și i-a întrebat pe parlamentarii care au părăsit sala dacă nu cumva „au obosit”? A cântat cuvintele. A folosit expresii cu ecou puternic naționalist atunci când a vrut să-și sublinieze ideile – „pohta ce-ați pohtit”.

Înțelesurile

Pe scurt, președintele nu e dispus să abdice de la statutul de lider al românilor care au manifestat. Statut care îi crește cota și îl așează mai bine în block-start-urile pentru viitoarea campanie electorală. Pe de altă parte, a refuzat atacul total asupra PSD și asupra guvernului, trasând însă două granițe. Pe de o parte, abrogarea ordonanțelor și demiterea ministrului justiției înseamnă „prea puțin”, pe de altă parte însă alegerile anticipate ar fi „prea mult”.

Între cele două „margini” există demiterea cabinetului Grindeanu.

Dar președintele nu a vrut să spună acest lucru. Ne putem gândi însă la acțiunea declanșată de DNA împotriva demnitarilor care au produs OUG 13. Chiar dacă sunt juriști de prestigiu care spun că această măsură este neconstituțională și înseamnă amestecarea puterilor din stat, declanșarea cercetării penale împotriva premierului îi poate oferi președintelui posibilitatea suspendării dlui Sorin Grindeanu.

Înclin să cred că președintele a ales această cale pentru a-și susține demonstrația că PSD este un partid corupt. Fără să explice legătura deja istorică dintre DNA și SRI. Iar aici intrăm în altă paradigmă, cea în care țara e condusă din alte unghere.

Join the discussion Un comentariu

Lasa un răspuns