8 săptămâni în ghips. A venit primăvara!

8 săptămâni în ghips nu are nicio legătură cu 9 săptămâni 1/2. Nu e titlu de film și n-are nicio urmă de încărcătură erotică. Atât a trecut de la operația dedictă rupturii de tendon achilian. Tendonul se rupe când uiți că nu e firesc să joci fotbal cu tineri care au jumătate din vârsta ta. Chiar dacă nu alergi prea mult. Chiar dacă stai la „pomană” în fața porții adverse. 8 săptămâni în ghips pentru că ai crezut că (te) mai poți juca. Dai să pornești în alergare cu mingea la picior, iar piciorul, brusc, nu te mai ascultă. Auzi…

Citește mai departe

Dimineața unui aparținător

Aparținător. Așa se numește în limbaj de specialitate persoana care are dreptul să interacționeze cu medicul în numele pacientului. Când ești pacient sau medic, lucrurile sunt clare. Perspectiva e – fără supărare – ceva mai îngustă decât a unui aparținător (ca să respectăm formula oficială). Când ești pacient, ai dureri și asta îți ocupă foarte mult spațiu psihic. Cumva, nu-ți mai arde de nimic. Dacă nu ai dureri sau ești în recuperare, te bântuie nenumărate gânduri care gravitează tot în jurul problemei pe care o ai. Ca medic, te ocupi de șirul de oameni care te așteaptă pe la uși….

Citește mai departe

Silvicultorii, Zaheu, dudul și conștiința forestieră

Silvicultorii nu-s ca vameșii, dar… Din toate pildele christice, doar aceea a vameșului se referă la ceea ce numim acum „etică profesională”. Iar vameșii, ca și silvicultorii, trăiesc din ceea „iese” dintr-un anumit spațiu: țară sau pădure, are mai mică importanță. Ambele meserii au aceeași încărcătură simbolică și, de aceea, nu sunt văzute cu ochi prea buni. Vizibilitatea vameșilor a mai scăzut în lumea de azi, la înaintare fiind scoasă poliția de frontieră. (Apropos: a aflat cineva răspunsul de întrebarea aceea ce ne-a măcinat mințile câteva săptămâni după spectacolul cu elicoptere și autobuze ce a deschis stagiunea anticorupție, cu mulți,…

Citește mai departe

La Revoluție s-a murit pentru libertate, nu pentru gașca din sufrageria lui Oprea!

Fără libertate, dreptatea e o amăgire! Nu mi-am propus să scriu un eseu despre libertate. Dar un dialog cu o tânără cu mintea la ea m-a pus pe gânduri. Ce reprezintă, în cele din urmă, protocoalele dintre instituțiile statutului și SRI?  Ce reprezintă grupul reunit în „sufrageria lui Oprea”? Ce este toată această desfășurare de forțe justițiare mult prea  ocultate? Atentat la democrație? La statul de drept? O bătălie pentru putere? Un joc politic? O luptă pentru controlul justiției? Temele acestea sunt discutate atât intens, încât un „amănunt” trece neobservat. „Amănuntul” numit libertate. Protocoalele subterane sunt un atentat la libertate! Dialogul…

Citește mai departe

SEAMA POEZIEI de Ziua Internațională a Poeziei

21 Martie este Ziua Internațională a Poeziei. Pentru că poezia este stare, cuvânt, metaforă. Pentru că e parte din noi. Ziua Internațională a Poeziei se sărbătorește din anul 1999, din inițiativa UNESCO. Această zi de sărbătoare a poeziei este „o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.” De Ziua Internațională a Poeziei vă propun un moment de lectură. Trei poezii, trei poeți care mie îmi plac foarte mult. Dedicaţie (Vasile Voiculescu) O carte, scrie-n Buch der Lieber, Heine, E un…

Citește mai departe

Ungurii, vodca, Adidas și Tibi Ușeriu

Mai mulți cititori au comentat cu ostilitate articolul despre Ziua Maghiarilor, reiterând ideea că ungurii sunt răi, revanșarzi, agresivi. Că vor autonomie, iar după aceea vor lua Ardealul în cârcă și-l vor lipi de Ungaria. Și că trebuie să îi urâm, să îi pedepsim, să nu le permitem să trăiască decât sub stegul nostru tricolor. Gânduri bine fixate în conștiința amatorilor de „Las Fierbinți” și a celor care nu au trecut niciodată prin secuime. Sau, dacă au trecut, au închis bine geamul mașinii când au văzut firmele bilingve ale magazinelor. Ungurii nu trebuie iertați! Românii „patrioți” nu pot uita evenimentele…

Citește mai departe

Despre 15 Martie, prietenii mei maghiari și o manipulare veșnic activă

15 Martie este ziua maghiarilor de pretutindeni. Nu este ziua Ungariei, nu este ziua diasporei maghiare și nici a secuilor. 15 Martie este o sărbătoare a celor născuți maghiari. Ziua de 15 Martie este o zi simbolică și semnifică începutul Revoluției Maghiare de la 1848. În România, 15 Martie nu este doar o sărbătoare a maghiarilor, este și un constant prilej de provocări și manipulări cu puternice încărcături politice. De ce e 15 Martie o zi care nu ne place? Cei care știu istorie ar putea spune că ziua aceasta nu place românilor pentru că Dieta maghiară întrunită la Pojon…

Citește mai departe

PNL în acțiune. Președintele, premierul și parul

PNL este, în cazul în care nu știați, principalul partid de opoziție din țara noastră. Teoretic, partidele din opoziție critică puterea și se pregătesc să o preia atunci când vin alegerile. Din această perspectivă, opoziția – PNL, în cazul nostru – are două obiective concrete care converg spre câștigarea alegerilor: să atace puterea cu argumente și să construiască un proiect politic care să convingă alegătorii. Sigur, lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Mai e nevoie  de cultură politică, idei, resurse materiale și oameni coerenți și onești, disciplină de partid și instrumente de comunicare șamd.  Ar fi fost firesc ca…

Citește mai departe

Mergi!… Viața în cârje, noi perspective

Mergi! Mergi în cârje, mergi într-un picior, mergi târâș, important e să nu te oprești. Viața înseamnă mișcare. Dacă mergi, se presupune că nu te-ai oprit, că ești parte a dinamicii universului. Indiferent ce ți se întâmplă, nu te opri,  mergi! Da, ai nevoie de ajutor, cineva trebuie să îți aducă mâncarea, țigările, să-ți golească scrumiera pentru că tu nu poți duce nimic în mâini, mâinile sunt ocupate să țină cârjele. Da, te convingi încă o dată că poți conta pe ai tăi și că lumea asta mare poate fi extrem de mică. Da, te bărbierești proptit în cârje, dar…

Citește mai departe

Justiția în rochie de bal. Balet în sufrageria lui Oprea

Justiția nu e întotdeauna egală cu dreptatea. Știm cu toții acest lucru. Mai știm că mediul, instrumentele și resursele care fac justiția dreaptă pot fi subiective. Pot fi influențate în multe feluri și de mulți „actori” implicați în acest proces, de la diferitele grupuri de interese, până la tributarii mentalităților depășite. Justiția anilor ’90 avea lacrimi sub eșarfa de pe ochi. Acum mai bine de un sfert de veac, nevoia de dreptate se exprima acut. Dar mecanismele care puneau justiția pe drumul cel bun se construiau anevoie. Un acut sentiment de frustrare marca anii de după ieșirea din comunism. Justiția nu…

Citește mai departe