Urâm cu forță, din toată inima. De parcă ura este singurul sentiment care nu mai poate anima în vreun fel. Îi urâm pe ceilalți, îi judecăm la iuțeală. Și nu oricum. Cu superioritate, ceilalți sunt niște terchea-berchea. Niște „unii” care nu încurcă viața doar pentru că nu sunt de acord cu noi. Delictul de opinie e un izvor nesecat de ură. Și ne-o manifestăm din plin.
Oasele din Lunca Prutului sunt românești. Sunt oasele unor români din nordul Bucovinei, teritoriu aflat sub stăpânire ucraineană. A fost sub stăpânire sovietică, iar după destrămarea URSS, nordul Bucovinei și Ținutul Herței au rămas în Ucraina. Oasele sunt însă românești…
Lumea a treia este cea a sărăciei și mizeriei. A copiilor pentru care căldura din case, iarna, e asociată cu fumul crengilor arse în sobe de pământ. În lumea a treia se mănâncă prost, apa se cară din fântână, iar toaletele sunt în fundul curții. Ulițele sunt desfundate. Câinii se adună în haite și se înmulțesc mai ceva ca politicienii noștri. Școala e o corvoadă pentru toată lumea, profesori, părinți și, mai ales, copii. Iar unde sunt mulți copii, ghetele de iarnă sunt purtate pe rând de mai mulți.
Naționalismul ne amenință, naționalismul înseamnă legionari sau nostalgici comuniști. Naționalismul e rău și periculos… Intrarea insalubră a grupului de aur condus de George Simion în primăria Timișoarei a născut discuții ample pe internet. Oamenii civilizați au condamnat gestul. Suporterii lui Simion l-au aplaudat. Iar intelectualii și influencerii s-au dat în stambă ca de obicei, lamentându-se așa cum știu ei mai bine. Unii, cu ipocrizie, alții – spectaculos pentru că sunt mereu în goană după like-uri.
Prețurile la energie, oricare energie – electrică sau termică – au crescut fabulos în ultimele luni (și) în România. De ce? O mulțime de voci, care mai de care mai calificate, au pus diagnostice de tot felul. Crește prețul la energie pentru că rușii au scumpit gazul și au redus exporturile către Europa, spun unii. Alții spun că „miracolul verde” spre care se îndreaptă țările civilizate are costuri foarte mari. Iar alții vorbesc despre o combinație a celor două variante. Puțini se uită însă în ograda României… Să ne uităm acum, pe scurt și pe înțelesul tuturor.
Există o secvență în filmul Rocky în care eroul nostru, boxer ratat, îi spune unei fete din cartier să nu mai fumeze. Adolescenta îi spune că nu îl privește pe el, pe Rocky, ce face cu viața ei. Și pune o întrebare care dă sens nu doar filmului: cine ești tu, Rocky Balboa, să îmi spui ce să fac? Iar Rocky pleacă spre casă jucându-se cu mingea de tenis și repetând întrebarea fetei. Spunându-și: chiar așa, cine ești tu să judeci?
Și după ce murim, gata! Aici, pe Terra, viața merge mai departe fără noi. E drept, rămân câteva lucruri. Le adună cei rămași în cutii. Răsfoiesc fotografii vechi, acte uitate, nimicurile de pe noptieră. Unele lucruri au povești cunoscute. Altele sunt prea vechi… Trei cutii de plastic. Atât. Murim și rămân trei cutii, niște amintiri, o lumânare aprinsă în bucătărie.
Gigacaloria trebuie plătită de cei care o consumă! Suntem în mod evident personaje într-un film cu fraieri. Fraieri din sate care se încălzesc cu lemne, dar plătesc gigacaloria celor din orașele mari. De ce nu și-o plătesc singuri? Nu pot, să închidă caloriferele! Nouă, fraierilor de la țară, cine ne subvenționează căldura din case? Nimeni. Iar de apa caldă nu prea putem vorbi în mediul rural. Boiler sau cazan pe sobă dacă vrei să te speli…
Sfântu Gheorghe este unul dintre cele mai frumoase orașe în care am trăit. Când revin acolo – acasă, cumva, deși nu am acolo decât două morminte – calc pe propriile mele urme. Am sentimentul că îi cunosc pe oamenii pe care îi văd pe stradă. Îi știu de când erau tineri. Sau văd tineri care par a fi copii unor oameni pe care i-am cunoscut. Știu străzile. Vorbesc maghiara cu plăcere și cu accent secuiesc. Beau palincă și cumpăr din piață slănină adevărată și cârnați. Mi se încarcă mintea cu amintiri. Da, sunt eu și sunt viu!
Banii din PNRR ar putea fi adevărata miză a ultimelor bătălii politice. Mai exact: controlul banilor. Sunt aproape 30 de miliarde de euro. E adevărat, cam jumătate sunt credite, dar tot în pixul premierului stau. Controlul distribuirii acestei sume uriașe poate fi adevărata miză a tulburării apelor pe frontul politic.
Discutii