Memoria este o formă de justiție. Cea mai înaltă instanță

De ce nu îl cred pe dl Adrian Iordache

Ce s-a ales de memoria noastră? Memoria este instanța în fața căreia nu (ne) putem minți. ”Cea mai mare victorie a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism.” Cu aceste cuvinte ești întâmpinat atunci când deschizi website-ul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației  – memorialsighet.ro. La ora la care scriu acest text, ziua votului nu s-a încheiat. Am scris aici despre importanța…

Continue Reading

Vino la vot. Speranța este mai presus de teamă

“Speranța, mai presus de teamă” este un slogan lansat, în alte vremuri și în alt context, de Nelson Mandela. Dar e valabil și azi, când suntem așteptați la vot. Sadik Khan a câștigat alegerile pentru Primăria Londrei cu acest slogan. “Hope over fear” a reușit să scoată oamenii la vot și să îi facă să creadă că “putem”. Este forța mutată pe alegător, pe puterea lui interioară de a crede și de a se implica. Până la urmă, votul este cu oameni, despre oameni și despre speranță. Ca să faci lucruri pe termen lung, ca să construiești gândindu-te la copii,…

Continue Reading

XENOFOBIA este cuvântul anului 2016

Am uitat prea curând de Hitler și de Stalin și de toate nenorocirile veacului trecut. Xenofobia. Lumea se hrănește cu ură și cu spaimă. Echipa de la www.dictionary.com a anunțat că a decis asupra cuvântului reprezentativ pentru anul acesta: xenofobia. Este cuvântul care descrie cel mai bine tema de celălalt, cel care e diferit de tine și pe care nu îl cunoști. Cuvântul a marcat puternic spațiul public și “conștiința culturală” a maselor. Frica, spun specialiștii, influențează puternic subconștientul și determină comportamentul uman. Întâmplările acestui an au dus la concluzia că anul a fost a  dominat de FRICA DE CELĂLALT….

Continue Reading

Două povești cu Sfântul Nicolae

În timpul vieții, Sfântul Nicolae s-a remarcat prin milostenia și grija sa pentru cei sărmani. Pentru noi, ortodocșii, Sfântul Nicolae este ierarhul care a participat la Primul Sinod Ecumenic din anul 325 și s-a opus lui Arie, cel care a negat partea îndumnezeită a lui Iisus Hristos. Dar Sfântul Nicolae este și personajul unor povești pline de farmec. Anul acesta, Moș Nicolae ne-a dăruit o carte: Viața Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, ocrotitorul și dăruitorul, apărută la Editura Meteor Press. Din această carte, vă spun și eu, pe scurt, două povești.

Continue Reading

“Călătorii în centrul gândirii”, cu neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea

Neurochirurgul A.V. Ciurea a operat peste 23.000 de pacienți. Târgul de carte Gaudeamus a fost prilejul lansării unei cărți speciale pentru mine, o carte cu și despre ilustrul neurochirug și profesor român Alexandru Vlad Ciurea: “Călătorii în centrul gândirii”. Timp de aproape doi ani l-am “încolțit” pe profesorul Alexandru Vlad Ciurea cu întrebările mele. Despre copilăria sa, despre anii de școală, despre anii de facultate. Am vorbit despre  istoria neurochirurgiei românești, despre excelența în acest domeniu atât de delicat și atât de greu. Despre cazuri, despre operații, despre muncă. Despre studenți, medici tineri, rezidenți și alți profesori români sau străini. Despre străduință…

Continue Reading

Chișinău, Basarabia. Sunt tot la mine acasă

Precizez din capul locului că iubesc Basarabia și orașul Chișinău. Am auzit de această bucată de țară românească, Basarabia, de la bunicul din partea tatălui meu, care era de-aici. Tatăl meu s-a născut și el la Chișinău. De două ori s-a refugiat bunicul cu toată familia după el – o dată la Iași, în 1941, și o dată la Brașov, unde a și rămas după război. Tata-mare a pierdut doi băieți din cei patru copii pe care îi avea atunci când s-a refugiat în țară a doua oară. S-au pierdut undeva pe nenumăratele peroane de gară pe care au poposit…

Continue Reading

Ziua Națională ne găsește dezbinați și cu țara ruptă în bucăți

Până la instalarea regimului comunist, Ziua Națională se celebra la 10 Mai. La 10 Mai 1866, Carol I depunea jurmământul în fața Adunării Reprezentative a Principatelor Unite – Țara Românească și Moldova. Începea construcția României moderne, iar 10 Mai devenea Ziua Națională. Independența României a fost proclamată tot la 10 mai, în anul 1877. Regele Carol I (foto) a ales intenționat această zi pentru declararea independenței. Comuniștii au schimbat data Zilei Naționale. Printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri adoptată în 1949 au stabilit-o pentru 23 august. Ziua în care “am întors armele” împotriva Germaniei fasciste. “Omul nou” și orânduirea bolșevică…

Continue Reading

Sfântul Andrei. Despre lucrurile noastre dintotdeauna

A fost fratele Sfântului Petru. Spre deosebire de acesta, nu s-a căsătorit, ci a devenit ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La sfatul acestuia, l-a urmat pe Iisus Hristos, devenind unul dintre cei 12 apostoli. I se mai spune “cel dintâi chemat la apostolie” (despre Sf. Andrei, pe larg aici). …Vorbim despre politică, despre lume și viață, ne cercetăm neîncetat telefoanele inteligente, trimitem emailuri și sms-uri urgente; trăim în secolul tehnologiei, nu-i așa? Dar lucrurile noastre dintotdeauna sunt la locul lor. Căni de lut pentru vinul fiert cu bucăți de măr. Blidele de pământ pentru ciorba de fasole (de post, pentru…

Continue Reading

Pui de baltă. Zagreb, Cravata și Vegeta

Am urcat în vechea cetate a orașului Zagreb. Străzi în pantă, înguste, case cu secole de istorie, caldarâm îngrijit. În unele zile port papion. Astăzi e una din zilele acelea… La Zagreb. Nu sunt singur, sunt cu prietenii mei croați, K. și M., și cu G., o colegă din București. Trecem prin singura poartă a cetății. În gangul porții, pe ziduri, epitafe de piatră pentru iubiri sfârșite. Pe partea cealaltă, înăuntrul cetății, pe zid, statuia unei fete spune drama unei Juliette, dar nu din Verona, ci de aici, din Zagreb. Puțin mai sus, la parterul unei case cu un cat se află…

Continue Reading

Noapte de Zagreb cu lebede blânde

La Zagreb, printre lebede. Despre orgoliu, furie și reinventare. Lebede. Șervețele sunt împăturite ca niște lebede. Restaurantul e în centrul Zagrebului, la parterul unei clădiri de birouri ce se lungește de-a lungul unui bulevard lat, umbrit de castani viguroși. Frunzele au marginile tivite cu galben-roșcat. Nu se fumează, dar… există un salon la etaj. E loc și pentru păcătoși… Sunt cu doi amici croați. Încerc un rachiu de pere Williams. Un păhărel cât un degetar, subțire și rece. Mai fin decât ce avem noi în Ardeal sau maghiarii în Ungaria. Aromă discretă și tăria mai mult decât potrivită. Spui: ești idiot,…

Continue Reading