Oasele din Lunca Prutului. 76 de ani de la masacru

Trei gropi comune au fost făcute de grănicerii sovietici în Lunca Prutului, dar numai una a fost descoperită. Erau 107 trupuri îngropate în ea. Celelalte două gropi au fost luate de Prut. La 28 iunie 1940, URSS a anexat Basarabia. Nordul Bucovinei și Ținutul Herței. „Marele urs” a smuls teritoriile românești după semnarea acordului Ribbentrop-Molotov din 1939. Ruperea  României a fost o dramă, dar cee ace li s-a întâmplat românilor rămași dincolo de hotare a fost o tragedie. Soldații sovietici i-au împușcat cu mitralierele și i-au tăiat cu săbiile. După anexare, evreii și polonezii au primit drept de relocare și…

Citește mai departe

Valurile dezbinării și lebăda roșie

Cum arată lebăda? Știm. Sunt lebede albe și, foarte rar, lebede negre. Păsări frumoase care l-au inspirat pe Ceaikovski și pe Eminescu. Lebăda roșie e o specie foarte rară. Lebede roșii încă nu văzusem. Dar uitându-mă la televizor, m-a lovit imaginea președintelui Iohannis. Era scăldat de luminile camerelor de filmat și mergea încet înconjurat de bodyguarzi. Participa la marșul celor nemulțumiți de Ordonanța 13. A trecut ceva vreme, dar atunci am avut imaginea lebedei roșii. Protestul e firesc, libera exprimare de asemenea, nu vreau să comentez. Nici decizia PSD nu o comentez. E clar că nu a fost adecvată și…

Citește mai departe

Perfect? E careva perfect?

Perfect? Drumul spre ideal e pavat cu erori. Sunt blând când spun erori, sau sunt corect? Perfect înseamnă să nu greșești sau înseamnă ca suma erorilor la sfârșitul zilei să fie mai mică decât suma lucrurilor bune? Iar am folosit cuvântul „erori”. Mă gândesc la mine, desigur, și atunci sunt blând. Sau sunt egoist? Perfect cu înjurături O tipă mi-a tăiat calea la prima oră a dimineții. Un Ford Fiesta mic, alb, cu portierele inscripționate. A întors de pe un sens de mers pe altul, avea un copil în mașină și a oprit în fața unei școli. Am claxonat, enervat,…

Citește mai departe

Nu evitați vaccinurile. Cereți-le!

Nu evitați cu niciun chip vaccinurile! Peste 2.600 de cazuri de rujeolă au fost înregistrate în România. 16 pacienți au murit. 2.554 dintre bolnavi nu au fost vaccinați. Cifrele provin de la Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). Datele sunt de săptămâna trecută. Înțelepții spun că este mai bine să previi o nenorocire, decât să te lupți cu efectele acesteia. Vaccinul exact acest lucru îl face: previne. Suntem în România, țară membră UE și NATO. Suntem în secolul 21. Ce (ni) se întâmplă? Nu avem toate vaccinurile. Sistemul e în genunchi. Avem un sistem de sănătate…

Citește mai departe

Tramvai cenușiu. Iarna

Aștept un tramvai. Fulguie din nou peste București. E frig. Refugiul tramvaiului e acoperit cu o zăpadă lipicioasă, iar în tramvai sunt băltoace. Geamurile sunt murdare. Ușile se închid încet și scârțâie. Nu e aglomerat, scaunele sunt ocupate și doar câțiva călători în picioare. O lumină cenușiu-lăptoasă întregește tăcerea oamenilor. Doar în dreptul celei de-a treia uși, o doamnă în vârstă, măruntă și slabă, cu o haină de fâș albastră și o căciulă tinerească, neagră, trasă pe urechi vorbește la un telefon dintr-o generație foarte veche. Se potrivesc, doamna și telefonul. Aud câteva cuvinte. „L-am spălat, dar nu a vrut…

Citește mai departe

Președintele nu vrea nici pace, dar nici război. Cine conduce, de fapt, România?

Discursul ținut de președintele Klaus Iohannis din Parlament a confirmat așteptările jucătorilor politici de orice fel. Discursul a arătat limpede că și domnia-sa este mai întâi politician, apoi bărbat de stat. E drept, am văzut în acțiune un altfel de Klaus Iohannis decât cel pe care îl știam: taciturn, reținut, serios. S-a văzut limpede faptul că a studiat la capitolul comunicare și că a progresat. Dar felul în care a vorbit și ceea ce a spus lasă mult loc de interpretare. Spre bucuria pescuitorilor în ape tulburi. Limbajul corporal Președintele a vorbit de criză, a spus cuvinte mari, a invocat…

Citește mai departe

Statul „bate” democrația

Statul, ca întreg democratic, nu mai funcționează în paradigmă clasică. Puterea  legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească își depășesc sau își restrâng granițele constituționale. Parlamentul și-a pierdut tot mai mult caracterul de for legislativ; a devenit un ”for care legitimează acțiunile administrației” (am citat cuvintele unui prieten sociolog). Statul democratic și-a schimbat reperele de funcționare Altfel spus, parlamentul nu mai este locul în care reprezentanții poporului legiferează, ci locul în care aleșii aprobă activitatea guvernului. E o schimbare de paradigmă a democrației care poate fi văzută și în alte țări, nu numai la noi. Viktor Orban a ridicat gardul împotriva…

Citește mai departe

Despre creștini, iertare și grațiere

Suntem creștini, ortodocși cei mai mulți dintre noi, ne facem cruce când trecem pe lângă o biserică, parcurgem cu bucurie Sfintele Taine ale botezului și cununiei. Statistic, suntem peste 90% creștini și avem o încredere ridicată în biserică: 58%, conform IRES (măsurătoare făcută după catastrofa de la Colectiv). Construim Catedrala Mântuirii Neamului (și bine facem!). Facem pomeni și îi înmormântăm pe cei dragi cu slujbă și preot. Și spunem de multe ori „Doamne, iartă-mă!”. De ce ne opunem grațierii? Un prieten sociolog îmi spunea că modernitatea se vede diferit de către fiecare grup social. De asemenea, mi-a vorbit despre diferența…

Citește mai departe

Când cititorii ne ceartă și au dreptate!

„Ce a vrut să spună dom’ ziarist, că eu nu am priceput nimic!”. Așa începe dialogul de pe pagina de Facebook cu dl Costel Balaban, unul dintre cititorii unui un articol publicat în România liberă. Unii cititori sunt foarte bine informați Dialogurile au fost mai lungi și mai „rele”. Nu le reiau pe toate, le găsiți aici. Dar sunt câteva lucruri care m-au impresionat în dialogul cu dl. Costel Balaban. Spune domnia-sa: „Şi ziceți așa, domnule Tudor Artenie, între Băsescu şi sistem a avut loc o îmbrățișare tandră (sau cam așa ceva).  Îmi permit să vă întreb: unde ați fost în…

Citește mai departe

Nuanțele de gri, dubla măsură și trădarea

Unele lucruri s-au schimbat în bine în anii care au trecut de la Revoluția din 1989. Faptul că ne putem exprima liber, fără teama de a fi anchetați sau închiși, e un bun câștigat. Faptul  că putem vota conform dorințelor și simpatiilor noastre, de asemenea. Faptul că putem să circulam liberi în lumea largă este un alt mare câștig. Dar nuanțele de gri par tot mai întunecate. Nuanțele de gri ale tranziției s-au tradus în pierderi uriașe. Industria s-a distrus, pe locul fostelor fabrici răsărind, de cele mai multe ori, centre comerciale. Agricultura  suferă, sistemul național de irigații a dispărut. Capitalul…

Citește mai departe