Călători fragili printr-o lume aspră

De fiecare dată când ajung la Aeroportul Henri Coandă mă cuprinde un dor de ducă. Îmi plac aeroporturile. Spațiile sunt luminoase și neliniștite și mă fac să mă gândesc cât de aproape sunt orașele lumii. Și cât de aproape suntem unii de alții. Călători sau nu. Veseli sau nu. Sunt la Sosiri, o aștept pe mama unei prietene. Soțul ei a fost diagnosticat cu o boală grea. Femeia vine din Italia, muncește acolo. Prietena mea e la spital, cu tatăl ei, și-a luat liber de la serviciu, copiii, doi băieți în primii ani de școală sunt la o altă prietenă,…

Citește mai departe

Gadgeturi? „Gadgetăria” salvează sau omoară omeni(re)a?

Gadgeturi?… Din curiozitate, pentru a-mi lămuri niște concepte-cheie precum bioeconomia sau economia circulară, am început să citesc la modul serios scrierile lui Nicholas Georgescu-Roegen, românul nostru despre care vorbim atât de rar. Au fost două ”fitile” ce mi-au aprins această curiozitate: profunda dezamăgire produsă de producția hollywoodiană numită  pompos Sfârșitul istoriei (a mult-prea-celebrului Francis Fukuyama, un guru al neoliberalismului, rămas undeva la jumătatea drumului spre Freud) și vizionarul filmului produs de Leonardo di Caprio după ”o scurtă istorie a progresului”, carte  publicată de Ronald Wright în 2005. Georgescu-Roegen a revoluționat atât de mult economia încât imensa majoritate a economiștilor i-au…

Citește mai departe

Primăvara. Fragmente

Primăvara e încă la început. 1 Martie a colorat lumea noastră cu alb și cu roșu și cu mici figurine de sticlă sau sârmă. Dar marele oraș pare încă un conglomerat cenușiu, cu trafic înghesuit și oameni grăbiți. Pe măsură de treci de centru, praful străzii fărâmate de iarnă se confundă cu cenușiul blocurilor vechi din marginea Bucureștilor. Dintotdeauna mi s-a părut un oraș cenușiu. Agitat,e drept, dar cu prea puțină culoare. Și oamenii încă poartă veșminte groase, în culori întunecate. Din loc în loc, mai zărești o fustă scurtă, dar e încă devreme.   Mall-urile sunt pline. De parcă…

Citește mai departe

Acum 25 de ani începea războiul din Transnistria

Transnistria e o fâșie de pământ din stânga Nistrului care aparține, administrativ, Republicii Moldova. Dar numai teoretic. În realitate, Transnistria s-a autoproclamat republică, iar orașul Tiraspol a devenit capitală. „Transnistrenii” au dreptul la cetățenia rusă, iar forța acestei „republici” o constituie faptul că găzduiește pe teritoriul ei Armata a 14-a a Federației Ruse. Autoritățile locale sunt supuse Moscovei și militează împotriva apropierii Basarabiei de România și de Europa. Regiunea are aproximativ jumătate de million de locuitori. Sub o treime din aceștia s-au declarat moldoveni sau români la recensământul din 2004. Cei mai mulți sunt ruși și ucraineni. Câteva repere ale unei istorii tragice…

Citește mai departe

Oasele din Lunca Prutului. 76 de ani de la masacru

Trei gropi comune au fost făcute de grănicerii sovietici în Lunca Prutului, dar numai una a fost descoperită. Erau 107 trupuri îngropate în ea. Celelalte două gropi au fost luate de Prut. La 28 iunie 1940, URSS a anexat Basarabia. Nordul Bucovinei și Ținutul Herței. „Marele urs” a smuls teritoriile românești după semnarea acordului Ribbentrop-Molotov din 1939. Ruperea  României a fost o dramă, dar cee ace li s-a întâmplat românilor rămași dincolo de hotare a fost o tragedie. Soldații sovietici i-au împușcat cu mitralierele și i-au tăiat cu săbiile. După anexare, evreii și polonezii au primit drept de relocare și…

Citește mai departe

Valurile dezbinării și lebăda roșie

Cum arată lebăda? Știm. Sunt lebede albe și, foarte rar, lebede negre. Păsări frumoase care l-au inspirat pe Ceaikovski și pe Eminescu. Lebăda roșie e o specie foarte rară. Lebede roșii încă nu văzusem. Dar uitându-mă la televizor, m-a lovit imaginea președintelui Iohannis. Era scăldat de luminile camerelor de filmat și mergea încet înconjurat de bodyguarzi. Participa la marșul celor nemulțumiți de Ordonanța 13. A trecut ceva vreme, dar atunci am avut imaginea lebedei roșii. Protestul e firesc, libera exprimare de asemenea, nu vreau să comentez. Nici decizia PSD nu o comentez. E clar că nu a fost adecvată și…

Citește mai departe

Perfect? E careva perfect?

Perfect? Drumul spre ideal e pavat cu erori. Sunt blând când spun erori, sau sunt corect? Perfect înseamnă să nu greșești sau înseamnă ca suma erorilor la sfârșitul zilei să fie mai mică decât suma lucrurilor bune? Iar am folosit cuvântul „erori”. Mă gândesc la mine, desigur, și atunci sunt blând. Sau sunt egoist? Perfect cu înjurături O tipă mi-a tăiat calea la prima oră a dimineții. Un Ford Fiesta mic, alb, cu portierele inscripționate. A întors de pe un sens de mers pe altul, avea un copil în mașină și a oprit în fața unei școli. Am claxonat, enervat,…

Citește mai departe

Nu evitați vaccinurile. Cereți-le!

Nu evitați cu niciun chip vaccinurile! Peste 2.600 de cazuri de rujeolă au fost înregistrate în România. 16 pacienți au murit. 2.554 dintre bolnavi nu au fost vaccinați. Cifrele provin de la Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). Datele sunt de săptămâna trecută. Înțelepții spun că este mai bine să previi o nenorocire, decât să te lupți cu efectele acesteia. Vaccinul exact acest lucru îl face: previne. Suntem în România, țară membră UE și NATO. Suntem în secolul 21. Ce (ni) se întâmplă? Nu avem toate vaccinurile. Sistemul e în genunchi. Avem un sistem de sănătate…

Citește mai departe

Tramvai cenușiu. Iarna

Aștept un tramvai. Fulguie din nou peste București. E frig. Refugiul tramvaiului e acoperit cu o zăpadă lipicioasă, iar în tramvai sunt băltoace. Geamurile sunt murdare. Ușile se închid încet și scârțâie. Nu e aglomerat, scaunele sunt ocupate și doar câțiva călători în picioare. O lumină cenușiu-lăptoasă întregește tăcerea oamenilor. Doar în dreptul celei de-a treia uși, o doamnă în vârstă, măruntă și slabă, cu o haină de fâș albastră și o căciulă tinerească, neagră, trasă pe urechi vorbește la un telefon dintr-o generație foarte veche. Se potrivesc, doamna și telefonul. Aud câteva cuvinte. „L-am spălat, dar nu a vrut…

Citește mai departe

Președintele nu vrea nici pace, dar nici război. Cine conduce, de fapt, România?

Discursul ținut de președintele Klaus Iohannis din Parlament a confirmat așteptările jucătorilor politici de orice fel. Discursul a arătat limpede că și domnia-sa este mai întâi politician, apoi bărbat de stat. E drept, am văzut în acțiune un altfel de Klaus Iohannis decât cel pe care îl știam: taciturn, reținut, serios. S-a văzut limpede faptul că a studiat la capitolul comunicare și că a progresat. Dar felul în care a vorbit și ceea ce a spus lasă mult loc de interpretare. Spre bucuria pescuitorilor în ape tulburi. Limbajul corporal Președintele a vorbit de criză, a spus cuvinte mari, a invocat…

Citește mai departe