“Au pădure si nu au lemne de foc? Să mănânce cozonac, copt la electric!”

Înainte de a vorbi despre pădure… Orice doctrină, în orice domeniu, conține o doză de șampon pentru creier. Furnizată direct de autor sau adăugată pe parcurs, de cei ce au îmbrățișat-o și propovăduit-o. Lucian Blaga spunea că în viața oricărei idei intervin trei categorii de oameni: cei ce o prefigurează, cei o configurează și cei ce o desfigurează.  Adam Smith și David Ricardo au prefigurat liberalismul iar neoliberalii de azi îl configurează în țările dezvoltate și, în același timp, îl desfigurează în cele mai sărace. În materie de tratamente silviculturale, francezii au prefigurat crângul cu rezerve, iar noi , se…

Citește mai departe

Viața la țară. Selfie între poezie și realitate

Viața la țară, de 1 mai, poate înseamna: o masă la umbră, sub nuc, un grătar care sfârâie la câțiva metri mai încolo, parfum de flori multicolore, câinele care aleargă voios, vecina de la care cumperi ouă de găină și de gâscă proaspete. Selfie-uri, fotografii cu flori, câine, cârnați pe grătar. Cerul înstelat deasupra curții, vinul din damigeana abia scoasă din beci care aburește paharul, o răcoare abia simțită care te împresoară, aer curat, somn profund. Viața la țară trăită altfel Se poate și altfel. Drum cu hârtoape de la asfaltul din centru până la ulița ta. Zi de plantat semințe…

Citește mai departe

Călătorie la capătul lumii. Japonia și China, modele pentru Europa

Japonia și China. Am conferențiat de curând în aceste două țări îndepărtate. Am fost invitat de un cunoscut profesor neurochirurg japonez. Profesorul Takanori Fukushima este o personalitate internațională, un adevărat globetrotter al neurochirurgiei. Anul acesta a organizat un periplu de conferințe în Japonia și China. A invitat un grup de conferențiari cunoscuți din Europa, Japonia și America. Evenimente vii, pe teme complexe, cu demonstrații, discuții, interpelări. Totul într-o oganizare perfectă și de o eleganță pe care merită să o notăm. Am fost unul din cei trei profesori europeni invitați – unul din Germania, unul din Suedia și cu mine – și…

Citește mai departe

Sfântul Gheorghe, zi de mare sărbătoare

Imaginea cu Sfântul Gheorghe călare, străpungând un balaur este ilustrarea legendei salvării Cetății Silena (Libia). Cetatea era terorizată de monstru. Pentru creștini, reprezintă lupta cu diavolul. Sfântul Gheorghe, reprezentat în iconografie și pedestru, cu sabia sau sulița în mâna stângă și crucea în mâna dreaptă, este simbol al curajului. Sfântul Gheorghe e foarte iubit de români. Peste un milion de români îi poartă numele (sau variațiile acestuia). Dacă nu avem în familie un Gheorghe, George sau Georgeta, cu siguranță cunoaștem pe cineva care poartă acest nume. Fiul meu, ca și nașul lui de botez, poartă (și) acest nume. Fratele tatălui meu,…

Citește mai departe

Catedrala Mântuirii Neamului nu e un efort, ci o bucurie

La începutul anilor nouăzeci, după episodul Târgu-Mureș și după mineriade, în drumul spre Petroșani, am ocolit puțin și am oprit o jumătate de zi la Mănăstirea Dintr-un Lemn din Frâncești, Vâlcea. Eram doi reporteri de la România liberă, iar pentru că ideea de a scrie din Valea Jiului după Mineriada din 13-15 iunie, care făcuse ravagii în București, era a redactorului-șef de atunci, Mihai Creangă, el era cel care conducea echipa. Am scris mai demult povestea acelui reportaj. Era iarnă atunci, zăpada albise curtea mănăstirii, respirațiile noastre împleteau aburi. „Vezi, Tudore, la noi Dumnezeu șade blând pe prispă, ca un țăran…

Citește mai departe

Pădurea, între clișee și adevăr

Pădurea. „Defrișări. Inundații. Industria lemnului pusă pe butuci. Trei hectare de pădure dispar în fiecare oră”.  Tot atâtea clișee, în spatele cărora se ascund himerele unui trecut în care toate erau controlate și în bună ordine, o realitate fizică mult mai complexă, dar și una virtuală, de-a dreptul periculoasă. Pădurea. Scurt desfășurător al evenimentelor. În 1991, retrocedăm maxim un hectar de pădure pentru fiecare familie ce a deținut o bucată din „pădurea națională” înainte de 1948. Puzzle-ul a fost îngreunat de la bun început de o prevedere legală menită a simplifica lucrurile: pădurile vor fi retrocedate, de preferință, pe vechile amplasamente….

Citește mai departe

Evocare. 31 martie este mereu ziua lui Nichita

Evocare. Am crescut cu versurile lui. Cărțile lui Nichita se deșirau de atâta citit. Volumul „11 elegii” era favoritul tatălui meu. Când eram adolescent îmi plăceau „În dulcele stil clasic” și „Belgradul în cinci prieteni”. Și „Clar de inimă”. Am învățat câteva poeme pe dinafară, ascultam vrăjit „Emoția de toamnă” a lui Nicu Alifantis. Amintiri cu poezie. Iată una dintre ele. EVOCARE (Ea era frumoasă ca umbra unei idei) Ea era frumoasă ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzândă şi plângândă…

Citește mai departe

Primăvara. Chiuretaje și gălăgie

Primăvara lui 1990. Avorturile explodează în România. Statistici neoficiale vorbesc despre o cifră înfricoșătoare: peste 1,5 milioane de avorturi la cerere în 1990. Una dintre primele măsuri luate de guvernul condus de Petre Roman a fost liberalizarea avorturilor. Între anii 1958-2014 au fost înregistrate peste 22 de milioane de avorturi. Încă o dată populația României. Primăvara uciderii pruncilor nenăscuți venea după „înghețul” interzicerii întreruperilor de sarcină din vremea lui Ceaușescu. Atunci, orice sarcină era monitorizată de stat, Securitatea avea agenți pe holurile maternităților, iar chiuretajele erau ilegale și aspru pedepsite. Medici, asistente, moașe sau vraci provocau întreruperi de sarcină în secret,…

Citește mai departe

Fina demarcație dintre profesionist și ticălos

Profesionist. Pe 26 martie 1993, The New York Times (un cotidian al satului global în care trăim) a publicat pe prima pagină o fotografie emblematică pentru foametea ce bântuia atunci în Sudan: un vultur ce pândea o fetiță numai piele și os, care se târa spre un centru de ajutor. Premiul Pulitzer pentru un profesionist care a relaționat cu un vultur. Pentru acea fotografie, Kevin Carter a primit Premiul Pulitzer în acel an. La trei luni după aceea s-a sinucis, mâncat, din interior, de remușcări. În loc să fi ajutat cumva biata copilă, a pândit să facă o poză bună….

Citește mai departe

20 martie 1990. Târgu-Mureș. Amintiri din iad

20 martie 1990. Am mai scris despre evenimentele de atunci de la Târgu-Mureș. Am trăit acea zi acolo, ca trimis al ziarului România liberă. Am văzut groază, ură și sânge și am scăpat nevătămat doar printr-un miracol. Miracolul a fost o ușă de hotel rezistentă. 20 martie 1990. Primul meu zbor cu avionul. M-au sunat de la redacție foarte devreme, dimineața. Conducerea ziarului luase decizia să fiu trimis la Târgu-Mureș, să relatez despre manifestările  de acolo. Aveam 26 de ani și vroiam să fiu reporter adevărat. Cu siguranță, a contat și faptul că vorbeam maghiara. au trimis o mașină de la…

Citește mai departe