Președintele Iohannis a ieșit cu mască la televizor. După ce ne-a arătat-o, și-a dat-o jos. A zis că vrea să fie auzit mai bine. Mai clar. Din 15 mai, a spus președintele, o să fie altfel. Cu mască. Nu brusc, pas cu pas. Dar cu mască. Să nu luăm virusul. Să nu îl dăm. Pentru că a apărut cu mască, a părut convingător. Nu a fost convingător din simplul motiv că nu poate fi. E un actor foarte prost. A luat voturile, o să spuneți, deci a convins. Mă predau!…

O să purtăm mască dacă vom găsi mască pe undeva.

Deocamdată port o mască făcută de Gina dintr-un covoraș absorbant de uz veterinar. Dar e foarte bună. După 15 mai, creativitatea românească poate da în clocot. O să avem măști colorate, cu desene pe ele. Sau cu semne ritualice. Poate unii își vor picta pe ele câte un coronavirus. Așa, ca să facă haz de inamic. La birouri, oficialii vor avea măști simple, sobre. Cei ca Rareș Bogdan le vor asorta cu cravatele și batistuțele. Hipsterii își vor desena bărbile pe măști. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar putea să își deseneze pe ele fetele care se pișă pe el de vot. Sau amatorii de plăcuțe suedeze. Liberalii vor avea măști galbene, pesediștii – albe, cu trandafiri roșii. Mască să fie!

Am lucrat și ieri, și azi. Și m-am gândit la manipularea cu bătrânii care vor fi duși la hotel. Luni, a doua zi de Paște, Trezoreria a lucrat câteva ore. Oare de ce?

M-am jucat cu motanii. Am cântat la chitară. Nu am făcut sport. Am desenat planuri de viitor. Apoi le-am șters. Le-am desenat din nou. Am vorbit la telefon cu prieteni. Cineva m-a întrebat ce e cu scandalul cu bătrânii. O manipulare, asta e. Planul de izolare a bătrânilor nu era un plan, era un draft, un scenariu făcut în februarie. O porcărie, dar nu un plan. L-au scos liberalii și l-au folosit ca să facă vâlvă. Președintele a vorbit și el despre planul ăsta. Toată lumea s-a aprins, puțini au cercetat să vadă cum stau lucrurile. Și mai puțini au constatat că Trezoreria a fost deschisă luni. Cine face plăți prin trezorerie? Statul. Către cine a făcut plăți? Nu știm. Poate vreun ziarist de investigații află. Interesantă treabă…

Pe 22 aprilie 1990 începea Piața Universității! Istoria noastră s-a scris altfel de atunci.

Mi-aduc aminte de Piața Universității cu drag și cu mândrie. Era România fără mască. Am mai scris pe tema asta. Starea de spirit de atunci, comuniunea, efervescența și bucuria din Piața Universității au făcut ca oamenii aceia să dea naștere unui fenomen de o mare însemnătate pentru istoria unui neam chinuit.

Poate că nu toată lumea a văzut lucrurile așa cum le-am văzut eu. Dar știu, pentru că am fost acolo, în Zona Liberă de neocomunism, că toți ceilalți, prezenți în fiecare zi sau doar vizitatori vremelnici, au simțit și au înțeles ce se întâmplă.

După-amiază m-am gândit din nou la România fără mască. Și la câte avem de făcut.

Le-am pus pe căprării, cu bumbi. Ca într-un proiect.

  • Guvernul trebuie să pornească marile investiții. Autostrăzi, căi ferate, spitale, centrale electrice. Nu avem presiunea deficitului. Deci, hai să facem treabă! Putem arde etape.
  • Trebuie să investim masiv în cercetare și inovare. Putem fi o țară puternică economic și cu o viață bună pe care să ne-o facem cu propriile noastre puteri. Să nu uităm că suntem un popor creativ.
  • Pandemia a pus în discuție situația vârstnicilor. Eu aș atrage atenția asupra generației tinere. Trebuie și aici investit puternic – de la școală, până la programe antreprenoriale sau locuri de muncă. M-aș baza foarte mult pe tineri.
  • Zonele sărace au mare nevoie de sprijin. Nu mai vrem să vedem bâte și bătăi la televizor? Atunci trebuie să le facem școli și canalizare. Să le ducem apă curentă, să le facem dispensare și să le căutăm de lucru. Cu cât ne apucăm mai repede, cu atât va dura mai puțin. Va dura mult și-așa, dar trebuie să începem.

Va trebui să trăim cu virusul. Să ne obișnuim să purtăm mască.

Asta înseamnă igienă mai bună. Evitarea socializării. Mască. Virusul ăsta ne-a adus cu picioarele pe pământ. Au devenit importante lucrurile simple. Relațiile din familie sunt mai importante bătăliile de orgoliu. Sau pentru bani și putere. Virusul ne-a arătat că suntem toți egali – bogați, politicieni, afaceriști, oameni simpli.

Ar trebui să profităm de faptul că putem, cu inteligență, să progresăm mai mult decât în vremuri obișnuite.

Lucrăm de acasă, avem program flexibil. Nu e nevoie să aglomerăm străzile. Putem dezvolta transportul alternativ, cum e bicicleta. Sau trotineta. Idei sunt, bani se găsesc, oameni capabili avem. Statul trebuie să devină partener, chiar investitor direct, și vom crește repede. Putem să facem lucrurile așa. Chiar purtând mască. Măștile astea sunt pentru protecție, nu de carnaval. Nu ca să ne ascundă. Cei mai mulți dintre noi nu au nimic de ascuns.

Numărul deceselor a ajuns la 524.

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Join the discussion One Comment

Leave a Reply