Mergi! Mergi în cârje, mergi într-un picior, mergi târâș, important e să nu te oprești. Viața înseamnă mișcare. Dacă mergi, se presupune că nu te-ai oprit, că ești parte a dinamicii universului. Indiferent ce ți se întâmplă, nu te opri,  mergi! Da, ai nevoie de ajutor, cineva trebuie să îți aducă mâncarea, țigările, să-ți golească scrumiera pentru că tu nu poți duce nimic în mâini, mâinile sunt ocupate să țină cârjele. Da, te convingi încă o dată că poți conta pe ai tăi și că lumea asta mare poate fi extrem de mică. Da, te bărbierești proptit în cârje, dar prea multe lucruri nu poți să faci. Nu știi ce te făceai singur…

E nevoie de multă răbdare ca să mergi din nou.

Sunt etape în refacerea după ruptura de tendon achilian pe care nu le poți sări. După operație și după scoaterea firelor de sutură și a ghipsului (de deasupra genunchiului, sub genunchi, ca să îl eliberezi) urmeză cizma de rășină. Un fel de fibră de sticlă.

Mai întâi, se taie atela ghipsată. Foarfeca e rece. Trăiești un sentiment straniu când piciorul e eliberat de greutate. Ești întins pe un pat, la spital, într-o sală de tratamente. Operația pare mare, are „coji” de sânge, dar e aproape vindecată. Laba piciorului a rămas întinsă, piciorul e ușor și parcă moale. Medicul îndreaptă ușor, dar ferm, laba piciorului. Nu mult, puțin, dar doare. Asistentul înfășoară piciorul în feșe îmbibate cu rășină și face o cizmă. Îi montează și un toc. Fibra umedă se întărește în contact cu aerul.

Și cu cizma de fibră de sticlă mergi tot în cârje.

Dar poți să stai pe scaun și să pui piciorul pe podea. Îndrepți genunchiul, faci exerciții în pat. Și genunchiul doare.  Încet-încet, în vreo două săptămâni, o să poți să mergi într-o singură cârje, călcând ușor pe piciorul din cizmă. Te  gândești că poate vei purta, după ce te faci bine, cizme de cowboy. Dar mai întâi va urma o perioadă de talonete speciale sub călcâi. Kinetoterapie. Fizioterapie, poate. Citești pe net despre acest tip de accident și despre cazuri asemănătoare. Vindecarea e lungă, durează trei-patru luni, iar dacă te grăbești și nu respecți indicațiile, riști să rămâi cu sechele.

Ai răbdare, te vindeci, o să mergi din nou. Speri să și alergi la un moment dat. Și vei merge ignorând toate lucrurile care de fapt nu contează și care s-au filtrat în lunile de absență. Dar vei păși altfel decât înainte. Mai răbdător și mai atent la detaliile pe care nu le vedeai. Și la oamenii care contează cu adevărat. Iar când vei fi pe cale să uiți, va fi suficient să îți privești cicatricea.

Foto: barbarabanks.com

Lasa un răspuns