Îmi pare tot mai adesea că libertatea de exprimare seamănă cu rujul strident de pe buzele damelor de companie. Toată lumea are dreptul să se exprime, și chiar o face! Oricine poate spune orice! Libertatea de exprimare s-a golit de conținut, iar sudalma a devenit o formă de manifestare democratică.

Cetățeanul modern sau jurnalistul frenetic gem afectat și scuipă sintagma din gură cu nonșalanța unui spărgător profesionist de semințe. Despre libertatea de exprimare și regulile acesteia, despre cultură sau educație, nimeni nu pomenește nimic.

Dar nu vreau să abuzez eu însumi de libertatea de exprimare. Reproduc Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele sa supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Și în Constituția României scrie despre libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Interesant de citit și ce scrie în Constituție – găsiți aici articolul integral.

M-am gândit mult cum să scriu acest text pentru că tema e delicată. Sunt scriitor, am fost jurnalist, am trăit niște ani și în comunism, îmi plac cuvintele și urăsc cenzura.

Dar libertatea de exprimare nu poate deveni pretext pentru lipsa de măsură! Nici pentru absența celor șapte ani de acasă, nici pentru invectivă sau minciună! Iar dacă nu sunteți de acord cu mine, recitiți Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Undeva apar cuvintele îndatoriri și responsabilități. Cred că aceste cuvinte chiar înseamnă ceva.

Foto: pxhere.com

Lasa un răspuns