De ceva timp, posturile TV fac reclamă unui nou tip de capsule Lavazza. Din aluminiu, cu emisii zero de CO2. Asta pe fondul scumpirii fără precedent a energiei, de toate felurile și în toată lumea. Chipurile, pentru a salva planeta. E prima minciună sfruntată dintr-un lung șir de nemernicii „doi în unu” ce vor urma, prin care multinaționalele vor trece  temeinic la greenwashing și brainwashing. Concepte diferite dar, iată, convergente.

În așteptarea adevăratei revoluții prometeice – fuziunea nucleară –, mai marii dregători ai lumii pun de fuziune politico-mediatică de tot rahatul (produs 100% eco) și de toată jena. Fuziune care se va lăsa cu zeci de mii de tone de noi  „branduri” de deșeuri pe care industria abia așteaptă să le producă pentru a salva planeta. Concret – noi materiale compozite, ce nu vor putea fi nici reciclate, nici recuperate și nici descompuse în elemente primare prin simplă ardere. Iar emisiile reale de gaze cu efect de seră vor fi mult, mult peste valorile declarate. Să nu uităm că exportul de deșeuri este a fost și este la modă.

Lavazza a lansat o cursă foarte periculoasă: cine minte primul și mai mult!

Această nouă dovadă de crasă ipocrizie m-a enervat din două motive: 1) sunt vechi băutor de cafea și știu prin ce chinuri trece cultura varietății arabica din cauza schimbărilor climatice și 2) predau o disciplină de graniță, la care țin foarte mult – Evaluarea ciclului de viață – care ar trebui să conducă la produse finite cu impact mai redus asupra mediului.

Un produs perfect din punct de vedere ecologic este unul fie complet biodegradabil, fie complet reciclabil.

Între cele două extreme sunt o mulțime de soluții tehnologice, iar procesul de reproiectare a unui produs, astfel încât acesta să aibă un impact redus asupra mediului, este anevoios. Ia câțiva ani buni să ajungi la ceva mai bun. Acesta este eco-designul.

Or, ce face Lavazza? Ne spune că a rezolvat problema!

Avem capsule cu emisii zero de carbon. E posibil așa ceva? Da, e posibil, doar pentru câteva zeci de cafele care s-au și băut în timpul producerii reclamei. Calculezi emisiile totale de CO2, după care te pui să împădurești la greu câteva zeci de hectare, poate sute, care vor urma să stocheze, în următoarele zeci de ani, o cantitate de CO2 care să compenseze emisiile culesului, transportului, depozitării, prăjirii, măcinării și pregătirii cafelelor respective. La care se adaugă, colac peste pupăză, emisiile reciclării aluminiului, producerii și ambalării capsulelor, colectării acestora în vederea reciclării.

La final, aduni și amprenta energiei consumate pentru spălarea creierelor cu ajutorul neprecupețit al mass-media. E complicat, nu-i așa? De pe site-ul lavazza.com aflăm că cele mai multe proiecte de salvare a planetei sunt offset. Adică, sunt compensări. Compensare între cine și cine, sau între ce și ce? Între ipotetice defrișări și angajamentul Lavazza de a păzi pădurile din Peru, Brazilia, Uruguay, Zimbabwe. Câteva sute de mii de hectare, salvate chipurile de la defrișare (cine garantează că așa se va întâmpla?) vor compensa bioxidul de carbon emis de producția și desfacerea cafelei în noul ambalaj. Să credem așa ceva?

Lavazza ar fi trebuit să fie deja cel mai mare cumpărător de terenuri apte pentru împădurire, dar nu am auzit nimic în acest sens.

Printre proiectele offset apare o hidrocentrală – e ok, aici e un efect cuantificabil de substituire –, programe de pregătire a localnicilor și asistență medicală. Lavazza se transformă și în fata moșului din povestea lui Creangă. Curăță 147 fântâni, din care se vor aproviziona cu apă de băut 37000 localnici. Nu-i rău pentru oamenii aceia, care nu au după ce bea apă, pentru noi e parcă prosteală curată. Salvându-i, chipurile, pe cei săraci, marea majoritate dintre noi, care înghițim asemenea prostii, consumăm mai mult și din toate, îmbogățindu-i și mai mult pe cei deja foarte bogați. Cam asta e lupta cu schimbările climatice.

Ce putem face? Să renunțăm la a mai bea Lavazza! Pare o reacție puerilă dar mi se pare singura rezonabilă. Deocamdată.

Marian Drăgoi

Author Marian Drăgoi

Marian Drăgoi este inginer silvic, conferențiar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Predă economia mediului și economia forestieră. Doctor în analiză sistemică aplicată.

More posts by Marian Drăgoi

Leave a Reply