Înainte de concertul de orgă, două mărturisiri. Prima, cu iz de autodenunț: de când cu lecțiile online, am luat și am dat studenților câte o scurtă pauză  dedicată muzicii. Câte un pic de fado, un pic de flamenco, câte un pic de rock clasic, jazz sau bossa-nova. Ba, am încercat și muzică contemporană, începând cu cea mai „digerabilă” piesă a lui John Cage: celebra lucrare 4 minute și 33 secunde. O poate cânta oricine, la orice instrument (inclusiv la orgă), la orice oră, oriunde, fără riscul de a deranja pe cineva.

A doua: din toate personajele pe care ni le-a dat literatura universală, cel mai drag mi-e un unul din „Povestea lui Gosta Berling”. Un roman scris de Selma Lagerlöf (prima femeie laureată a premiului Nobel). Un tip ce avea în bibliotecă cele mai reprezentative opusuri pentru pian, dar pe care le cânta pe clapele desenate pe o scândură. Argumentul cântatului  la „scândură”: Pianul adevărat este pentru marii și adevărații compozitori. Eu sunt doar un foarte timid interpret…

O orgă Hammond i-ar fi alimentat și mai mult acest complex.

Noroc că prima orgă din această serie a apărut în 1935, mult după publicarea nepermis de necititului roman. Singura ecranizare datează din 1924, cu Greta Garbo.

Orice orgă de catedrală mediază relația omului cu Dumnezeu. Dar Hammond o face parcă mai abitir: poate suna ca o orgă de catedrală, chiar și într-un hambar. Multe biserici au cumpărat acest model de orgă. A trecut cu succes testul competiției cu o orgă cu tuburi. 

Și o face de ceva timp: din 1935, când a apărut primul model, până în zilele noastre, când încă mai este folosită în jazz. Laurens Hammond, principalul arhitect al acestui instrument, a fost, în materie de inventică, mai creativ decât Steve Jobs. Un manometru mai ieftin, o cutie de viteză automată, un nou mecanism de ceas și o masă de poker care face singură și „obiectiv” cărțile. Am enumerat, iată, doar câteva din invențiile sale.

Sursa: https://bullseyetcnaz.com/collections/specials/products/hammond-organ-1965

O orgă Hammond este un Rolls-Royce al instrumentelor cu clape. De la bun început, a fost o bijuterie a tehnicii, formată din foarte multe piese puțin imperfecte.

Comparabilă, ca efect în piață, cu la fel de celebrele piane Steinway&Sons, lansate la sfârșitul secolului XIX.  La intrarea orgilor Hammond pe piață erau deja 45000 de comenzi, într-o Americă încă nerefăcută după criza economică.

Ce avem în interior?

Un motor electric uns la mare artă să nu scoată nici cel mai mic scârțăit, ce învârte tot atâtea rotițe câte clape are orga. O orgă Hammond este o imensă „cutie de viteze sincronă”. În ea, fiecare pinion, din bronz poros, este uns separat, cu ajutorul unui fir de bumbac. În locul ambreiajului, un arc preia din șocul apăsării fiecărei clape. Cred că de aici vine și greu perceptibila inflexiune a atacului fiecărei note. Atacul pornește puțin mai de jos, datorită unei la fel imperceptibile scăderi a vitezei de rotație, modificată chiar de momentul (în sens fizic) apăsării clapei. Sau al eliberării acesteia, depinde.

Generatorul electric de sunet a fost preluat de la primele aparate radio ce transmiteau semnalul în cod Morse.

Are regiștri ce schimbă tonalitățile în funcție de armonicele fiecărei note (de aici analogia cu o cutie de viteze sincronă), controlând astfel timbrul. Are și propria-i boxă de amplificare, la fel de celebra Leslie.

Boxa (în fotografie) e o altă bijuterie tehnică. Ea reproduce, într-o cutie de mărimea unei mașini de cusut, efectul Doppler ce apare într-o catedrală dotată cu orgă cu tuburi.

În final, trei capodopere (gata, au trecut proba timpului!). Sunt găzduite pe Youtube. Orga Hammond a fost sarea și piperul. Sweet  child in time, Jessus Christ Superstar, Rondo.

Marian Drăgoi

Author Marian Drăgoi

Marian Drăgoi este inginer silvic, conferențiar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Predă economia mediului și economia forestieră. Doctor în analiză sistemică aplicată.

More posts by Marian Drăgoi

Leave a Reply