Lansare de carte. Acesta era evenimentul pentru care am luat trenul de Craiova la prima oră a dimineții. „Călătorii în centrul gândirii”, cartea cu și despre neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea se pregătea de întâlnirea cu publicul oltean. Am trăit o zi frumoasă și se cuvine să mai scriem și despre lucruri frumoase.

Tren spre lansare

N-am mai călătorit demult cu trenul. Am ajuns în ultimul moment, mi-am luat bilet de la conductor și când m-am așezat pe banchetă am întins mâna instinctiv spre centura de siguranță. Am și scris despre asta pe Facebook și am primit o mulțime de like-uri și emoticoane zâmbitoare.

Trenul era curat, liber, am avut vreme să mă gândesc la carte și la Craiova.

Am lucrat la carte împreună cu profesorul Ciurea mai bine de doi ani.

Am vorbit despre copilăria sa, despre școală, despre profesorii și mentorii săi, despre bătălia doctorului cu boala.

Am vorbit despre sistemul de sănătate din România, despre momentele de cumpănă din timpul operațiilor și despre credința în Dumnezeu.

„Nu se poate fără Dumnezeu”, mi-a spus de multe ori profesorul.

Am înregistrat discuțiile cu el de obicei seara, în biroul său de la Sanador, după operații și consultații.

Prima lansare a fost la Gaudeamus. Cartea a apărut la Editura Minerva

A mai fost apoi o lansare la Iași, iar acum era rândul Craiovei. Am bântuit în vacanțele din copilărie pe străzile orașului. Bunica mea, dintr-o familie germană din Ardeal, se stabilise aici.

Casa bunicii mele

Știam Craiova ca pe buzunarul meu. Curtea din centru, de pe strada Unirii, în care erau mai multe imobile, era gard în gard cu restaurantul Cina.

Știam teatrul, parcul de la facultatea de agronomie, casele boierești din spatele hotelului Jiul.

Și mai știam, așa cum știu și acum, numele fotbaliștilor care au făcut Craiova Maxima.

Un bărbat de bronz m-a salutat pe peron cum am coborât din tren.

Un salut de bronz

A fost de bun augur salutul. Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” a fost neâncăpătoare. A fost o lansare impecabilă. Peste o sută de oameni, foarte mulți tineri. Au vorbit despre carte rectorul Universității de Medicină și Farmacie, decanul Facultății de Medicină, încă un profesor de la medicină, eu – scriitor, așa m-au prezentat – și profesorul Ciurea. Un auditoriu entuziast care a aplaudat după fiecare vorbitor. Am avut cafea și prăjiturele pe care a fost scris titlul cărții, numele editurii și numele profesorului. Oameni bucuroși, mândri de vizita unei personalități a neurochirurgiei. S-a făcut rând pentru autografe până la ieșirea din sală, iar foarte mulți au cumpărat câte două, trei sau chiar patru cărți. Cred că stocul adus de editură pentru eveniment s-a epuizat.

Profesorul Ciurea s-a declarat impresionat.

Era, ca și mine, foarte bucuros. A fost o lansare de succes, plină de căldură. Așa cum e și Craiova, un oraș care transmite multă căldură. Drumurile dintre oameni aici sunt scurte. Ca și perfectul simplu, care scurtează fraza și înmoaie cumva vorbele.

Cu doamna de bronz, în centrul Craiovei

Înainte de lansare, ne plimbaserăm puțin prin centru. Ne-am oprit să salutăm o doamnă de bronz, rudă probabil a bărbatului de pe peron. Am băut o cafea, am admirat „picturile” de pe pereții caselor,  am privit zidurile de cărămidă ale Bisericii Sfântul Ilie. Ne-au însoțit o tânără, studentă la medicină, și un tânăr, în ultimul an de liceu, care se pregătește pentru medicină.

Amintiri așternute pe ziduri

Tânărul ne-a însoțit la masă, după lansare, la un restaurant care s-a ridicat pe ruinele unui han vechi din veacul al XVIII-lea. S-au mai păstrat câțiva pereți vechi în dreptul terasei. Ni s-a alăturat un alt medic, tot profesor, specializat în chirurgie toracică. A lucrat o vreme în Franța, iar acum s-a întprs la Craiova. „Am avut, aici, la Craiova, trei premiere naționale în domeniul chirurgiei toracice”, spune el cu mândrie.

„E foarte bine să mergeți în vest, să învățați, iar apoi să vă întoaceți acasă. E nevoie de voi aici, acasă”, le-a spus profesorul Ciurea tinerilor care au venit la lansare.

După Craiova, pe agenda profesorului, apare un eveniment la Constanța (Universitatea Ovidiu îi va conferi titlul de Doctor Honoris Causa), apoi va face un set de prezentări ale cazurilor sale în Japonia și China. Până la urmă, lumea nu e așa de mare, nu-i așa?

Lasa un răspuns