Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale din 2014 anunțând că după instalare, va produce un proiect de țară. Măcar o schiță a acestuia am fi meritat și noi în campanie, dar nu a fost să fie! După doi ani, prin decizie a președintelui României, dl Iohannis înființează o Comisie care să realizeze proiectul. Comisia este coordonată de consilierii săi, Leonard Orban și Cosmin Marinescu. După cinci ani de la instalare și după trei ani de la înființarea comisiei, dl Iohannis a reușit să nu producă nimic. Nu are proiect de țară! Dar mai vrea un mandat…

Comisia dlui Iohannis este compusă din 24 de membri. Nu sunt oameni plătiți. Conform datelor de pe site-ul președinției, comisia s-a întrunit ultima dată …acum doi ani.

Un proiect de țară nu se poate adopta decât prin consens politic și în acord cu cetățenii.

Documentele semnate de dl Iohannis vorbesc despre consens politic și despre acordul cetățenilor. Corect, altfel nu putem avea un proiect de țară. Dar între ceea ce spune președintele și ceea ce face este o diferență uriașă. „Consens” pentru actualul nostru președinte înseamnă „război” cu adversarii politici. Este incredibil cum folosește în discursul public termeni militari!…

Pot înțelege că azi dl Iohannis urăște aproape visceral PSD și că „a uitat” că a fost prieten apropiat al PSD. PSD a fost bun atunci când a fost ales primar prima dată, în 2000, iar PSD Sibiu a primit ordin de la centru să îl voteze (știe dl Adrian Năstase mai multe). PSD a fost bun și când a acceptat să fie prim-ministru în 2009 dacă dl Mircea Geoană ar fi câștigat alegerile prezidențiale. Și a fost bun și atunci când era să fie vicepremier, în februarie 2014, în echipa dlui Victor Ponta. Pe scurt, pot înțelege oscilațiile unui om politic, gata oricând să înghită broaște. Dar nu vreau să înțeleg duplicitatea unui președinte cu destule schelete în dulap.

Un proiect de țară presupune, cum spuneam, un acord și cu cetățenii.

Dar dl Iohannis a separat apele și aici – unii sunt „îngâmfați” pentru că vor o familie firească, alții plimbă plăcuțe suedeze și „se pișă pe el de vot”, lucru care îi face buni români. Așa o fi, dar după ce i-a etichetat pe toți în funcție de liberul său arbitru, nu cred că mai putem vorbi despre un „acord” cu românii. Oricum, nu cu toți.

„România educată” e doar o colecție de platitudini.

Proiectul „România Educată” își propune să fie punctul de pornire pentru tot ceea ce ar trebui să însemne un proiect de țară autentic. Așa scrie în preambulul acestui document.  Proiectul  a fost lansat în dezbatere publică la 5 decembrie 2018, la Palatul Cotroceni. Dacă aveți puțintică răbdare, citiți-l. E doar o colecție de platitudini ale unui fost profesor care de vreo 18 ani ține blocat postul de șef al catedrei de fizică al unei școli din Sibiu. Ca și cum s-ar mai întoarce vreodată la catedră și la …meditații.

E drept, a dus la bun sfârșit o strategie. Dar nici după ce a fost gata „România educată” nu a apărut acel mult-așteptat proiect de țară. Iar președintele Iohannis NU are nici acum un proiect de țară!

Aș putea încheia acest text în notă comică, spunând că dl Iohannis are nevoie de 10 ani ca să predea celui care îi va urma în funcție un proiect de țară. Dar nu ar trebui să râdem de președinte. E un simbol al românilor, nu-i așa? Mai degrabă, cred că ar trebui să ne fie milă de domnia-sa că nu a apucat să termine marele proiect de țară. Să înțelegem că de aceea evită dezbaterile electorale. Și, dintr-un sentiment de nemărginită compasiune, să îl mai alegem o dată. Să aibă toți dușmanii domniei-sale încă cinci ani „ghinion”!

Foto: pxhere.com

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply