Iureșul finalului de an a făcut ca graba să devină cuvânt de ordine. Umplem magazinele și șoselele. Parcă am vrea să ne ținem „în priză” constant. Preocupările noastre imediate sunt extrem de concrete și aproape banale. Și sunt departe de valori. Suferă cineva de patriotism, credință, dreptate, dragoste, generozitate?

Iureșul în care trăim înseamnă „stres cronic”.

Cu cât iureșul fiecărei zile este mai puternic, cu atât suntem și noi mai zdruncinați în interior. Vrei sau nu vrei, toate cele ce se petrec în imediata ta apropiere te afectează în mai mică sau mai mare măsură. Un aliat puternic în aceste zile în care iureșul este mai puternic ar trebui să ne fie echilibrul. Să știm să facem acei doi-trei pași înapoi, pentru a vedea ansamblul. Pentru a respira adânc și pentru a analiza prudent ceea ce vedem. Trebuie să ne protejăm de factorii care produc stres.

Stresul este maladia vremurilor noastre, dar acest lucru se întâmplă și pentru că noi îi permitem neliniștii să se apropie prea mult de noi.

Un mod de a o ține la distanță este să reducem timpul de privit la știri (ce plăcere pe realizatorii acestora să le împăneze cu ură, furie sau spectacol morbid!) și să citim. Bill Gates a fost întrebat de un reporter ce ar dori să îi aducă Moș Crăciun. Timp să citesc, a cerut acesta! Cărțile ne pot fi un bun camarad și – important! – un sprijin pentru echilibrul amenințat sau pierdut. Timpul petrecut cu prietenii – reali, nu virtuali – este iarăși un scut împotriva stresului. Un concert, un spectacol, o plimbare în aer liber – toate acestea sunt miraculoase pentru creier. Le-am scris și spus de multe ori și o voi face mereu, pentru că este datoria mea să o fac!

Ce punem în “balanță” la acest final de an?

Ce ne doare? Ce ne preocupă? Valorile de care vorbeam ocupă prea puțin loc. Cum să facem să le dăm mai mult spațiu în viețile noastre? Haideți, înainte de a fi striviți de iureșul zilei, să răspundem la câteva întrebări. Ce facem pentru a contribui la binele comun? Ce facem pentru a fi buni creștini, pentru Dumnezeu? Pentru semenii noștri? Dacă răspunsurile la aceste întrebări vor fi prea sărace, dacă nu găsim răgaz și echilibru sau dacă „disponibilitatea la program prelungit” e doar pentru fuga dintr-un loc în altul, atunci măcar la propria noastră sănătate să ne gândim!

La mulți ani cu sănătate!

Foto: hercampus.com, drhyman.com

Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Autor Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea este neurochirurg, director științific al Spitalului Sanador

Mai multe articole publicate de către Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Lasa un răspuns