În societățile tradiționale, înțelepciunea era la mare preț. Despre inteligență nici nu se prea vorbea, pentru că oamenii nu erau în competiție. Specializarea muncii a însemnat evoluție și inteligență.

Inteligența s-a specializat și ea. Unii sunt mai buni la calcule. Alții se orientează mai bine în spațiu. Iar alții văd în spațiu și timp – fără a fi neapărat (și) înțelepți.

„Sectoarele” inteligenței – nu cumva să puneți vreun „i” unde nu trebuie! – au crescut odată cu ambiția oamenilor de a stăpâni nu doar natura, dar și pe alți oameni. Și de o bucată bună de vreme o stăpânesc. Și ne stăpânesc chiar foarte bine.

Dar, uitându-ne prea mult în jurul nostru, am încetat să ne uităm în noi și  la cei de lângă noi.

Când să mai ai timp și de asta? După 8 ore la lucru, alte două în trafic, și alte două la televizor!?… Și așa am ajuns să punem preț pe ce ne lipsește, adică pe emoție.

A venit apoi Daniel Goleman cu a sa inteligență emoțională, în patru ediții.

Brusc, ne-am luminat! Cei inteligenți emoțional sunt sarea și piperul.

De ei avem nevoie pentru a pune oamenii potriviți la locurile potrivite. Unii nu și-au găsit locul potrivit decât acasă, în fața mașinii de scris sau a calculatorului: așa că s-au pus pe scris romane. Bestseller-uri. Inteligente, normal.

Prin anii 80 au apărut primele limbaje de programare logică. PROLOG era unul din ele. M-a fascinat, chiar l-am predat o vreme. Foarte bun pentru sisteme expert, care trebuie să caute acul în carul cu fân. Dar pentru a scrie cât fac doi plus doi aveai nevoie de o …claie de linii de program.

Sistemele expert au apărut în medicină pentru a-i ajuta pe medici să pună cap la cap prescripțiile medicamentelor (contraindicații și recomandări), cu analizele de laborator și cu diagnosticele date de alți oameni. Apoi au apărut algoritmii de inteligență artificială.

Și, uite-așa, ne-am trezit cu un nou vițel de aur în ogradă.

Tocmai ce am aflat, de la radio, că direcția de sănătate Arad folosește un aparat (prefer să nu-i spun robot) cu inteligență artificială la anchetele epidemiologice. Spuneau că e mult mai productiv decât oamenii. Poate face mai multe anchete simultan (ceea ce, tehnic, este foarte posibil).

În urmă cu treizeci de ani, aflându-mă cu patrupedul meu în cabinetul unui foarte respectabil și priceput medic veterinar, m-am apucat să fac conversație deplângând cât de complicată trebuie să fie medicina veterinară, comparativ cu cea umană. Mă gândeam, mai ales, la anatomia comparată. La care doctorul mă corectează: „nu, e mai simplă decât cea umană!”. Cum așa? „Pentru că animalul nu minte niciodată”.

Câinele pădurarului și ursoaica. O întâlnire de ținut minte.

La mulți ani după această iluminare – cred că e termenul ce l mai potrivit – aflu de un pădurar ce mergea pe potecă, însoțit de câinele său. Și amândoi s-au trezit între o ursoaică și puii aceștia. Conform legii firi, ursoaica l-a atacat pe pădurar. Dar câinele, cu inteligența lui naturală și nativă,  a atacat puii ursoaicei. Nu pe ursoaică. Într-o fracțiune de secundă toată lumea a ieșit împăcată. Și ursoaica, cu toți puii teferi, și pădurarul.

Succes celor de la Arad, la anchetele epidemiologice! Sper să nu o să apară nicio ursoaică în timpul lucrului. Pentru că o ursoaică (virtuală, firește) a apărut în calea unui autoturism electric autonom. O Tesla ce tocmai luase o curbă inteligentă, dar fatală pentru cei doi pasageri-oameni.

Marian Drăgoi

Author Marian Drăgoi

Marian Drăgoi este inginer silvic, conferențiar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Predă economia mediului și economia forestieră. Doctor în analiză sistemică aplicată.

More posts by Marian Drăgoi

Leave a Reply