De câțiva ani buni, un grup de intelectuali cu vizibilitate și oarece autoritate în ale scrisului s-au poziționat politic de-a dreapta președintelui. În perioada celor două mandate ale dlui Traian Băsescu, cei câțiva intelectuali au fost lăsați să se creadă  un fel de gardă pretoriană ideologică. Adevărata gardă pretoriană e alta, și veche de când lumea, dar asta e altă poveste.

Morala vieții publice a devenit subiect de aprige discuții.

Unii din intelectuali – mai intelectuali decât alții! –  și-au luat treaba în serios. Înfierează pe oricine critică sau încearcă să vină cu o alternativă – chit că era vorba doar de formă, nu de conținut. Dacă nu ar fi fost cazurile Rarinca, Hexifarma și Ghiță aș fi fost și eu de partea lor, din toată inima. Dar așa, spun pas.

Ce m-a surprins la acești intelectuali a fost seninătatea cu care operează – la modul chirurgical – când e vorba de morală.

Acești intelectuali spun sentențios: orice persoană publică trebuie să aibă un profil moral impecabil. Perfect de acord. Doar că la unele impecabilitatea începe de la părinți, la altele începe din pat, la altele din sufragerie (nu neapărat a lor), iar la altele de la intrarea în biroul din care servesc patria. Cine decide de unde și pentru cine? Ei, cei puțini și aleși. Intelectuali altfel decât ceilalți.

Dl Băsescu nu scria, dar se străduia să țină pasul cu cititul. Așa că serviciile acestor intelectuali erau bine-venite. Avea sinteze cultural-moraliste de dreapta în fiecare zi. Flancul slab era apărat. Ba, chiar rămânea muniție și pentru atac.

Dl Klaus Iohannis mai și scrie, așa că parte din respectivele servicii au rămas fără adrisant. Bugetul de timp pe care un președinte – ca oricare dintre intelectuali, de altfel – îl alocă scrisului și cititului e cam același. Scriind, omul nu mai citește la fel de mult ca cel dinainte. Iar scăderea cererii a creat un fel de emulație în garda pretoriană: cine scrie mai vârtos, cine combate mai tare, cine e mai de dreapta. Mai ales că băieții deștepți de stânga le-au dat din greu dat apă la moară.  Și le vor da, până când fântânile vor seca, iar gălețile electorale vor deveni inutile.

Adevărata gardă pretoriană are mare grijă de recuzită.

Nu o repartizează pe buletin, ci o lasă întâmplător pe stradă. Doar-doar se împiedică cineva de ea și o ia de bună. Dacă în 1990 îi pusese dlui Liiceanu centură cu diagonală și cămașă verde – știți, mineriada din iunie – acum același domn le arată bucuros cum a găsit el pe stradă brâul lui Avram Iancu. Ultimul purtător a fost Vadim Tudor, care sufla destul de bine în fluier.

Dreapta colcăie de moralitate. Stânga e blestemată, handicapată, bătrână și, așa cum ni s-a revelat la finele lui 2016, mai e și fără dinți. Doamne ferește să pomenești acum de Adrian Păunescu, că toți îți sar în cap cât de imoral a fost.

A fost suficient ca Adrian Năstase să publice o carte cu textele scrise în pușcărie că s-a declanșat intifada. Restul textului e scris cu cerneală simpatică. Se arată doar dacă puneți în spatele ecranului o lumânare. Sau lanterna unui smartphone. Sau chiar o făclie, dacă o găsiți întâmplător pe stradă.

„No, hai!”, nu-i așa? Unde? Nu ai tu treabă, știm noi, că de-aia suntem intelectuali!

Foto: thecharnelhouse.org

Marian Drăgoi

Autor Marian Drăgoi

Marian Drăgoi este inginer silvic, conferențiar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Predă economia mediului și economia forestieră. Doctor în analiză sistemică aplicată.

Mai multe articole publicate de către Marian Drăgoi

Lasa un răspuns