Încotro o luăm? După o grămadă de zile de stat în case și după două săptămâni de „relaxare”, cifrele arată că o luăm la vale. Producția industrială scade, numărul de angajați din industrie scade, turismul și cultura sunt la podea. Găsiți cifre aici, sunt de la Institutul Național de Statistică.

Viitorul nu sună bine deloc.

Aș vrea să fiu optimist. Ne-am „relaxat”, am ieșit chiar și la alergare în parc. Activitatea mea profesională s-a înviorat puțin. Dar mai e mult până …departe! Nici eu, nici firma mea nu am așteptat și nu am cerut sprijin de la stat. Am supraviețuit. Greu, e drept. Dar mii de firme au căzut de tot. Peste 130.000 de IMM-uri și-au dat obștescul sfârșit în perioada pandemiei și după. Milioane de oameni au rămas fără loc de muncă. Încotro o vor lua?

Guvernul nu poate răspunde la întrebarea asta simplă: încotro o luăm?

Guvernul nu a făcut nimic pentru firme. Nimic pentru oameni. Șomajul, chiar și tehnic, e un drept al celor care au cotizat ani de zile la fondul pentru șomaj. IMM Invest e un site de intermediere a relației dintre firme și bănci, nu un program de sprijin real. Altceva ce a făcut guvernul? A „dat” ordonanțe militare (!) bâlbâite și incomplete. A împrumutat bani, dar nu ne-a spus pentru ce. A chefuit de ziua premierului. Nicio investiție majoră, niciun program coerent pentru ieșirea din criză. Și nici pentru perioada de după criză.

Opoziția se opintește să schimbe cifrele din sondaje.

PSD și ProPonta (sună mai corect decât ProRomânia) au criticat. Și iar au criticat. PSD are el însuși nevoie de răspuns la întrebarea încotro o ia? Cu cine? Tot cu „ăia”? Ocupați să se certe între ei, pesediștii au uitat de restul lumii. Cred că de-abia așteaptă ieșirile publice ale lui Iohannis ca să umple Facebook-ul de „atitudine”. La ce prestație au liberalii, era de așteptat ca PSD să crească spectaculos. Nu se întâmplă așa. Măcinat între baroni și interimatul președintelui său, PSD preferă bătăliile cu mize mici și reacțiile de azi pe mâine. Liderul ProRomânia vorbește bine, dar acționează meschin. Nu cred că a uitat cineva că a susținut prăbușirea de guvern care a permis instalarea lui Orban.

Cred că nimeni nu știe încotro mergem…

Plouă, nu putem merge nici la terase. Dar poate că voi evita să merg, chiar dacă e soare. Nu am de gând să îmi semnalez prezența pe vreun tabel stupid în care trebuie să îmi scriu datele personale dacă stau la vreo masă. Sau poate o să scriu că mă cheamă Marcel Orban Cîțu și am 100 de ani. Să văd dacă mă poate verifica ospătarul… Prostia asta e mai mare decât prostia de a măsura temperatura la intrarea în magazine. Ce urmează dacă termometrul arată mai mult decât e voie legal? Sau mai puțin? Încotro o iau? Nu se întâmplă nimic, doar că nu mai pot intra în magazinul ăla… Așa că mă duc în altul. Sau la piață.

Mi-aduc aminte de un fragment dintr-un sonet scris – cred, poate memoria mă înșală! – de Louise Labé, o poetesă născută în 1522 în Franța. „Nimic se-adună cu nimic, adăugându-se, continuu, mai departe…” Și mă uit siderat cum feudalitatea se insinuează tot mai adânc în societatea noastră românească. Fără nicio valoare poetică. În mod stupid și ticălos, totodată. Și trăim epoca fanariotului Klaus cu o dezarmantă ușurință…

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply