L-am ascultat zilele trecute pe premierul Cîțu explicând bugetul pe anul 2021. Trec peste „amănuntul” că nu a fost gata anul trecut, deși la cârmă era tot PNL. Explicațiile arată un ministru de finanțe preocupat de banii țării. Destul de corect, intră și acest lucru în sarcinile unui guvern. Numai că atunci când vrei guvernarea, trebuie să vrei să faci ceva  conducând țara. Nu să administrezi sărăcia, ci să sporești bogăția. Altfel, ce cauți acolo? Doar un interes personal sau al unui grup care vrea să prospere prin interpușii de la guvernare?

Avem un guvern care nu dorește nimic.

Un guvern scremut, obținut dintr-un amestec mai mult decât eterogen. Antagonic. Cetățenii care îl compun mai degrabă s-ar sfâșia între ei. Se și antrenează, sfâșiindu-se în interior și venind la Palatul Victoria gata mușcați de luptele din fiecare partid. Au căzut la pace, cum se spune, pentru că un alt cetățean, de meserie schior, a vrut să dețină un guvern. Dar acum sunt împreună și toată lumea, fie că i-a votat, fie că nu i-a votat, are așteptări…

Prezentul nu contează. Din nou…

Dar atunci când au cerut votul oamenilor, acești cetățeni din guvern, au făcut promisiuni. Le-au vorbit frumos pensionarilor, studenților, școlarilor. Au lucrat la capitolul percepție și au trezit o brumă de speranță. O speranță care se exprimă simplu: vom trăi (ceva) mai bine! Nicidecum că vom trăi mai prost!…

Prezentul însă nu contează. Ca un contabil veritabil, premierul a înșirat cifre care spun limpede că „nu se poate”! Că trebuie reparații, că au greșit cei de dinainte, că Europa nu ne îngăduie pași greșiți. Ca și cum nu ar fi fost ministru de finanțe un guvern mai devreme, dl Cîțu anunța că a descoperit numai probleme. Dacă-i așa, de ce a vrut să conducă acest guvern? De ce nu a fugit, doar avea experiența unei fugi anterioare?

Avem guvern azi ca să trăim mai bine azi. Sau mâine. Nu peste nu-se-știe-câți ani…

Nu poți să vrei să conduci fără să ai un vis! Dar nici fără să ai priceperea de a traduce în acțiuni visul pe care îl ai. Am aflat, în aceste zile, că nimic nu se poate, că va trebui să explic bătrânelor din familia mea că tot prost vor trăi. Că, după pandemie, nu vor putea merge în excursie în străinătate, așa cum fac pensionarii din Occident. Și că medicamentele vor fi tot parțial compensate. Sau că pâinea se scumpește, iar pensia stă pe loc pentru că, nu-i așa, avem un guvern priceput care ne pregătește pentru viața de peste 5-10-15 ani.

Și până atunci?

Fanii partidelor din guvern vor spune că nu ai de unde să scoți resurse mai multe. E ușor să înghiți pe nemestecate acest refren. De 30 de ani, același. Atunci? De ce să vrei să conduci o țară care nu poate să se îndrepte? Ca să cocoșezi și mai mult spinările oamenilor? Oare cât de ușor le este acestor fani să se spună părinților lor că vor muri săraci? Că bucuriile pe care sperau să le trăiască nu le vor fi nici de această dată accesibile? Oare nu s-au săturat să fie mereu parte a unor generații de sacrificiu?

Ești la guvern ca să faci viața oamenilor mai bună de când te-ai instalat în fotoliul de ministru!

Cel mai ușor este să îți ascunzi incompetența sub proiecția unui viitor îndepărtat. Da, tu, ministrule sau premierule-contabil care ai gărzi de corp și mașini și șoferi și secretare, ești un incompetent sadea! Ești lipsit de caracter și nu ai nicio fărâmă de bărbăție! Pentru tine, patriotismul este batistuța roz de la reverul sacoului Armani. Tu nu ai insomnii, ai excese verbale! Nu realizezi că ești gol pe dinăuntru pentru că ai lângă tine doar slugi fidele… Și nici nu te interesează altceva decât meschina ta părere de bine despre tine!…

Sarcina unui guvern, a oricărui guvern, este să producă soluții pentru azi. De acord, într-o manieră sustenabilă. De acord, într-o schemă a dezvoltării durabile. Dar soluțiile sunt pentru noi, cei care am votat, cei care trăim, cei care îi plătim pe acești cetățeni să lucreze pentru noi. Noi, cei care vrem să trăim mai bine și să ne bucurăm mai mult. Azi. Azi când suntem în viață. E atât de simplu și, ciudat, atât de greu… 

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply