Fotbalul, politica și ungurii sunt cele trei teme majore ale societății românești. Capra vecinului e trecut pe locul al patrulea. Fotbal. Cred că Marin Preda spunea ceva despre 22 de indivizi care fugăresc o bășică de cauciuc. Ăștia 22 nasc pasiuni de pomină.

Dar acum, în vreme de pandemie, fotbalul nu mai e interesant.

Așa că ne mutăm în plan politic. Toți trăim politic. Pe Facebook mai ales, dar nu contează unde, contează că am înlocuit fotbalul cu politica. Toți avem simpatii, ceea ce înseamnă flegme direct în fețele virtuale ale celor care au alte simpatii. Efortul intelectual e minim, iar cel fizic e zero. Sigur, dacă zici ceva de Klaus, dar ții cu FCSB, scapi mai ușor. Dacă zici ceva de Klaus și ții cu Astra Giurgiu, de exemplu, atunci e nașpa. Contează și fotbalul puțin, duce la nuanțe în exprimarea politică. Spune-mi cu cine ții la fotbal ca să  știu dacă îți dau peste ochi cu vreo plăcuță suedeză (tot virtuală) pentru opțiunea politică. Sau pun doar un emoticon care vomită verde.

Dacă fotbalul nu e ce trebuie, iar politica nu e încinsă, scoatem ungurii la înaintare.

E un subiect mai tare decât fotbalul. Ardealul… Ehei, Ardealul e altă mâncare de pește. Sau de praz. Sau de ce vreți voi. Cu Ardealul nu te joci. Iar ungurii… Secuii… Viktor Orban… Astea sunt chestii mult mai grele decât un meci FCSB-Dinamo. Sau o conferință de presă marca Iohannis, Orban (Ludovic), Ciolacu, Ponta sau Tăriceanu. Ungurii bat fotbalul și politica. Bat și covidul. Dacă ne iau Ardealul, rămânem și fără campionat, și fără jumătate din Parlament. Și cu marele spital de la Suceava.

Periodic, ungurii devin subiect principal.

„Da, există sensibilități. Eu sunt din Sfântu-Gheorghe. Știu care sunt temele sensibile și chiar dificile din zonă. Dar recursul absurd la sentimentele naționaliste nu are alt efect decât acela de a provoca ostilitatea unora împotriva celorlalți. Rupți în cur și cu steagurile pe piept, și unii și alții devin victime ale unei manipulări politice de cea mai joasă speță. O manipulare care securizează funcții și demnități pentru o clasă politică – și română, și maghiară – interesată doar de propriile privilegii.” Am scris chestia asta tot azi, după ieșirea extraordinară a lampadarului de la Cotroceni. 

Revin la jurnal. Las fotbalul, politica și ungurii. Deocamdată…

Ieri și azi am lucrat. M-am jucat cu chitara, dar puțin. Am ieșit puțin din casă. Începe să mă enerveze captivitatea asta. Dar n-am ce face. Mai e puțin până la 15 mai. Sper să ieșim cu bine din pandemie. Fac, așa cum am făcut în armată, AMR-ul. Nu știți ce e aia? Au Mai Rămas – AMR – 16 zile. După care vreau să mă duc acasă. La Sfântu Gheorghe. Fotbalul nu mă interesează. Politica, da. Dar altfel de politică. Iar ungurii sunt un altfel de subiect decât cel pe care încearcă să ni-l vândă politicienii zilelor noastre triste.

Am ajuns la decesul cu numărul 688. 

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply