Evocare. Am crescut cu versurile lui. Cărțile lui Nichita se deșirau de atâta citit. Volumul „11 elegii” era favoritul tatălui meu. Când eram adolescent îmi plăceau „În dulcele stil clasic” și „Belgradul în cinci prieteni”. Și „Clar de inimă”. Am învățat câteva poeme pe dinafară, ascultam vrăjit „Emoția de toamnă” a lui Nicu Alifantis. Amintiri cu poezie. Iată una dintre ele.

EVOCARE (Ea era frumoasă ca umbra unei idei)

Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

La 31 martie 1933 s-a născut Nichita Stănescu. Poetul necuvintelor, soldat fără viață personală.

Poezia a apărut în Operele imperfecte, Editura Albatros, în anul 1979

Lasa un răspuns