Am fost întotdeauna un cetățean corect. Mereu am fost la vot. Am fost și la Revoluție, dar nu am certificat, m-au căutat și minerii acasă atunci, când cu 13-15 iunie 1990. Noroc (bun) că nu m-au găsit.

Am lucrat mult timp în presă, am luat niște premii de televiziune, am fost și corespondent în două războaie. Ca jurnalist, am stat trei luni în Transnistria (cred că știți ce este această bucată de pământ, chiar dacă nu ați vizitat Basarabia). Iar apoi am petrecut opt luni în Bosnia-Herzegovina (nu câteva zile, ca să fiu bine înțeles!). Am predat jurnalism și comunicare, am scris mereu ce am crezut, în fine!, am fost jurnalist până când nu am mai fost și am devenit comunicator. Și scriitor. Am publicat patru cărți, dar nu cred că ați auzit de mine, am fost mereu un publicist minor într-o țară minoră (această propoziție este o parafrază). Una dintre cărți a fost tradusă și bântuie continentul nord-american (și nu numai), dar eu nu port șapca nimănui, o am pe a mea, iar cartea are viața ei.

Pentru că cel mai mult îmi place să fiu scriitor, vă scriu din această perspectivă.

Nu sunt activist, nici membru de partid, sunt în esență monarhist și conservator. Asta ca să fie clar că nu am nimic de împărțit cu dumneavoastră sau cu vreun alt lider politic. Am prieteni printre politicieni, sunt din toate partidele, peste tot mai sunt câțiva oameni valoroși. Dar, atât despre mine.

Pentru prima dată de la Revoluție încoace, mă văd nevoit să refuz să merg la vot.

Să vă explic. Eu nu am decât o casă (ghinion!), undeva la țară, și împreună cu mine locuiesc, pe lângă soția mea, mama mea și mama ei. Soacra mea, adică. Trec peste faptul că locuim în condiții mai mult decât civilizate – avem fosă septică, sobe de teracotă foarte bune, lemne luate legal, internet și curent electric – și nu vom avea nevoie de gazele din Marea Neagră. Vorba aceea, veșnicia s-a născut la sat, cum spunea un sibian de-al dumneavoastră, gazele dați-le cui vreți!…

Votul la noi în comună se va desfășura, ca peste tot și ca întotdeauna, la școală. Vot la școala închisă.

Pentru că tot a venit vorba de școală: am citit „România educată” și am ajuns la concluzia că tot cu lemne ne vom încălzi încă vreo patru-cinci guverne de-acum încolo. Sunt sigur că nici ai dumneavoastră nu au citit lucrarea. Iar acum nu au timp: dau internet, tablete și paravane de „pepsiglas”. Dar, să revin la vot. Școlile sunt închise la noi, ceea ce e foarte bine, autoritățile au mare grijă de noi. Nu ca nepricepuții aceia din țările europene pe care le tot pupăm în turul pantalonilor și care le-au lăsat deschise. La școli mă refer.

Deci, școala e periculoasă. Cum de e loc de vot?

Se vede asta și din garniturile politice aliniate la start acum, dar și din prestațiile de până acum ale marilor politicieni autohtoni. Poate Adrian Năstase să se mai afle în grațiile dumneavoastră, pentru că datorită lui ați avut și primăria, și consiliul local, și capitala culturală europeană… La Sibiu, dacă mai țineți minte!…

Dar, să nu mai divaghez atât și să vă spun de ce nu mă duc la vot.

Nu mă duc la vot pentru că există un risc evident ca cele două doamne în vârstă să se infecteze cu perfidul coronavirus. Perfid rău, a fost ba o simplă răceală, ba a declanșat o stare de urgență la 300 de infectări pe zi. Și desfrâu de-a dreptul în această „pereoadă”.  Pentru că ele merg de obicei cu mine, refuz să le duc la vot și pe ele. Nu mai sunt locuri în spitale, de secțiile de terapie intensivă… ce să mai zic!?… Noroc că guvernul dumneavoastră a „dublat” cu vreo două sute de paturi locurile astea!… Dar tot nu mai e loc. Așa că risc să mă aleg, Doamne-ferește!, cu două suferințe și două înmormântări.

Nu o să îmi asum acest risc.

Dincolo de sentimentele firești față de părinți și de dorința de a fi aproape de ei (nu mi-ar trece prin cap să îi expediez prin străinătate ca să pot eu să sparg lemne în curte), nu dispun nici de resurse financiare. Pensiile celor două doamne sunt mici și nu vor apuca să crească sub domnia dumneavoastră, oricât ne-ar spune că muncește pe Facebook doamna de la muncă. O doamnă penibilă, v-o spun cu expertiză de comunicator, dar nu eu decid cine și cum se dă în stambă la dumneavoastră în partid. Era bună o pensie specială, că văd că nu s-au mai tăiat… Meditații private nu fac, iar „pereoada” de criză sanitară e dublată de una economică pe care doar prietenul dumneavoastră, scamatorul care a atacat moneda noastră  națională și care acum e pe la finanțe, nu o vede. Noi o vedem peste tot, să știți!…

Două înmormântări simultane costă mai mult decât una, domnule președinte.

Iar eu ca scriitor, unul din cei mulți pe care statul nostru nu dă doi bani, nu îmi permit. Cum sprijinul guvernului dumneavoastră pentru cultură a fost la fel de „mare” ca sprijinul pentru firmele românești sau pentru agricultură, vă informez că nu pot susține decât din împrumuturi două înmormântări. Însă eu nu pot să mă împrumut ca marele dumneavoastră prieten de la finanțe. Oricum și cu orice dobândă. Cine va plăti? Evenimente simple și cu public redus aceste înmormântări, așa cum cer autoritățile, dar și acestea costă și, vorba lui Louis de Funès în „Avarul” – „n-am!”

Mai mult, risc și eu să mă infectez.

Ce ne-am face atunci? Dacă aș avea simptome, nu aș mai putea sparge lemne și am muri de frig. Ca să nu mai spun că toți am fi în „izolare”. Din ce-am citit, „izolare” era un cuvânt folosit intens în pușcăriile comuniste. Și iar divaghez: știți că nimeni nu a interzis vreodată vreun drept fundamental al omului (așa cum e statuat de ONU) de la Ceaușescu până la dumneavoastră? În „stare de urgență”, da, sunt de acord. Dar fără această „acoperire” constituțională, doar Ceaușescu a putut. Vorbesc despre dictatori contemporani, firește, despre cei sub care am trăit. Și trăiesc. Felicitări!

Înțeleg dorința dumneavoastră politică de fi doar președintele liberalilor.

Înțeleg că dacă nu vă grăbiți, rămâneți fără guvernul pe care vi-l doriți. Și înțeleg foarte bine propaganda pe care o faceți ca să legitimați activitatea unui guvern care respiră printr-o mască neconformă. Să știți că am luat niște măști de la un magazin mare, străin, unde m-am dus să iau legume că în piețe sunt numai speculanți care infectează lumea, bine că le-ați închis!, dar am aflat că măștile nu sunt bune. Sunt neconforme… Aștept ca poetul în haină de piele de la interne să ia măsuri. Dar nu măsuri pentru o nouă jachetă. Apropo, să știți că scrie foarte prost. E și el mereu penibil. Nu-l mai lăsați la televizor, e mai slab și decât dumneavoastră, dacă-mi permiteți să vă atrag atenția în felul acesta… Poate niște profesioniști cu școală și expertiză v-ar putea ajuta, deși după mandatul acesta nu cred că mai poate cineva să o facă.

Atâta timp cât mai avem dreptul la ea, vă rog, domnule președinte, să respectați libertatea mea de a fi creștin-ortodox (infatuat, cum mi-ați spus dumneavoastră), de a fi conservator, de a mă gândi la Basarabia, de a jeli starea educației de la noi etc. Dar și de a refuza să merg la vot, chiar dacă acum STS e mai calificat ca oricând. I-ați umplut de generali, că doar pandemia e ca un război care se ascultă la telefon, nu-i așa?…

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Join the discussion One Comment

  • Dragos says:

    Dupa ce a a citit acest articol, Iohanis a zis asa: “Ba scriitorule, nu stiu despre ce scrii tu acolo si nici nu ma intereseaza.”

Leave a Reply