Doctor „Grizzly” e medic veterinar. În ultima săptămână am fost nevoită să fac un tur al mai multor cabinete medicale veterinare. Când ți se îmbolnăvește câinele, faci tot ce poți să îl vezi din nou bine. Oricâte discuții am cu fiul meu, care îmi reproșează că tratez câinele în mod eronat „ca pe un om” și că l-am „antropormofizat”, pentru mine câinele ăsta nu e pet. Nu e animal, e pur și simplu un om care are altă înfățisare. Și care, în comparație cu foarte mulți oameni, înțelege perfect ce spun, are reacții și știe să se bucure.

Lumea cabinetelor sau spitalelor veterinare seamănă mult cu cea a oamenilor.

Avem și aici medici, asistente, echipamente mai noi sau mai vechi, uniforme, mănuși chirurgicale și specializări. Avem pasiune, dar și blazare, avem oameni inimoși, dar și corporații. Sunt veterinari care merg deja pe o direcție, cum ar fi ortopedia, stomatologia sau cardiologia. Sunt puțini, câțiva în țară. Au ajuns atât de departe cu pasiunea lor, încât deja refac oase sau pun implanturi dentare. O continuă evoluție pentru rudele noastre necuvântătoare.

Din momentul în care câinele a dat primul semn că nu e în regulă și până acum am fost în șase clinici.

De la un simplu cabinet de cartier, până la un spital de tipul celor private pentru oameni. Am ajuns, de Rusalii, și la clinica Facultății de Medicină Veterinară, la camera de gardă.

Acum… fiecare loc cu specificul lui. Cu angajații lui, cu tarifele lui, cu expertiza lui. La fel ca la un spital privat pentru oameni, și spitalele private pentru animale au tipicul lor. Programare, recepție, protocol. Și, desigur, prețuri ridicate. Nu am o problemă cu asta. Am însă o problemă când serviciul medical de care are nevoie câinele meu există doar  într-un spital privat, maxim două. Dar, până la urmă, tot ce contează e un diagnostic sigur și un tratament care să aibă rezultate.

O generație reușită, exact ca veterinarii pe care îi vedem pe Animal Planet.

Două lucruri vreau însă să spun cu acest text. Primul e o surpriză pe care am avut-o mergând în câteva din aceste cabinete. Trei dintre ele sunt deținute de trei medici care au fost colegi de facultate. Din cei 30 de colegi din generația lor, 20 dețin acum propriile lor cabinete. Au pornit de la nimic, mergând cu trusa de la un animal la altul și, în ani de muncă, și-au creat un bun nume de tămăduitori. Câțiva dintre ei au mers mai departe și s-au „nișat”, cum ziceam mai devreme, pe cardio sau ortopedie. Surpriza de care vorbeam e că acești oameni au absolvit facultatea de medicină veterinară de la „Spiru Haret”, nu pe cea de stat. Și au ajuns atât de buni pentru că profesorii le-au dat mână liberă de la început, i-au încurajat, au făcut multă practică așa încât, când au terminat școala, nu erau pur și simplu absolvenți, ci erau medici în adevăratul sens al cuvântului. Jos pălăria pentru acei profesori!

Al doilea lucru pe care vreau să îl spun se referă la unul dintre medici. Să ne înțelegem, toți sunt OK. O generație reușită, exact ca veterinarii pe care îi vedem pe Animal Planet.

Dar Doctor „Grizzly” e …dăruit, are ceva special.

Colegii de facultate îi ziceau Grizzly și așa i se spune și acum. Ce-i drept, e cam pe-acolo ca statură. La Doctor „Grizzly” am ajuns pentru perfuzie – câinele nu mânca. Dieta analergenică recomandată de cei de la spital stă și-acum în sac, pentru că efectiv o detestă. Doctor „Grizzly” a trebuit să bage în venă „ceva bun”, ca să mai reziste până la endoscopia de pe 7 iunie, când vom afla ce are câinele cu exactitate și vom putea lua măsuri. Pentru că nimeni nu știe ce are.

Perfuzia durează o oră. Timp în care am stat de vorbă cu Doctor „Grizzly” și l-am urmărit tratând sau vaccinând vreo șapte sau opt animale. Era sâmbătă și era coadă, deși cabinetul lui nu e în București, ci pe o șosea din Chitila. Au venit diferite persoane acolo, pentru că deși are servicii multe, inclusiv de chirurgie, tarifele sunt accesibile oricui. Are și programări, dar poți merge și direct dacă ai animalul în suferință. Doctorul, care tratează animale încă din liceu, pentru că a făcut profilul de tehnician veterinar, e o enciclopedie de povești și e o plăcere să îl asculți. Cazuri dramatice, stăpâni veniți cu astrograme, câini încăpățânați sau, dimpotrivă, foarte cuminți. Cu adevărat, o lume fascinantă a celor care nu cuvântă.

Doctor „Grizzly” are acasă trei câini luați de pe stradă și hrănește cu banii lui alte câteva zeci care s-au aciuat în pădurea de la Săbăreni. Alături de Primărie, a participat la un program de sterilizare a maidanezilor, care acum s-au împuținat. O politică publică aplicată, lucru rar la noi. Vine la cabinet de la 8 dimineața și stă până seara, tot spre 8. Tratează și vaci, și cai dar și câini unicat, campioni cu certificate de autenticitate a rasei sau maidanezi în suferință. Un super-doctor.

Suntem parcă nedrepți cu medicii veterinari. Și am simțit nevoia să scriu despre ei, despre reușitele lor, despre nivelul de performanță la care au ajuns. Sunt exemple pozitive, de care avem nevoie. Și despre care, în agitația livrată de știrile bezmetice ale fiecărei zile, prea puțin se vorbește.

Lasa un răspuns