Disoluția ființei umane „bate” disoluția statului. Agenda publică notează constant: „disoluția statului”. Problema e mai gravă de atât! Și cred că trebuie citită în altă cheie.

Disoluția oricărei instituții presupune disoluțiile oamenilor care o compun!

Este o chestiune care ține de caracter. „Am eu ce căuta aici? Pot eu să duc la bun sfârșit ceea ce scrie în fișa postului? Sunt eu destul de pregătit?” Sunt câteva întrebări dintr-un lung șir, dar sunt întrebări pe care nimeni nu și le mai pune. Sau cei care se întreabă despre propriul lor rost sunt foarte puțini.

Sunt întrebări de bun-simț legate de propria ta capacitate, pregătire, cultură etc.

Dar în momentul în care nu ți le mai pui, nu mai poți funcționa corect. Când preocuparea despre onestitate, de exemplu, dispare, devii un hoț. Disoluția ființei umane e strâns legată acestui tip de frământare internă. Și e la fel de strâns legată de educația școlară precară, de părinții îndobitociți la rândul lor de comunism sau tranziție. Și de „modelele virtuoase” care au împânzit spațiul public cu sprijinul presei, săraca!

La Galați, o polițistă privea din mașină o tânără cu picioarele pline de sânge care plângea pentru că fusese violată. Polițista nu a coborât din autoturism! Și nici colegul ei de patrulă.

Pare neverosimil. Ca și dialogurile polițistului din Caracal cu Alexandra Măceșanu. Ca aproape orice dialog cu oameni aflați în spatele vreunui ghișeu. Nu a mai rămas nimic din ce ar putea caracteriza o ființă umană – empatie, înțelegere, răbdare. Doar indiferență, răceală, plictis superior.

Am ajuns să ne acomodăm cu „clanurile de interlopi”.

Nefirescul a mers atât de departe, încât ne plac știrile prin care nu-știu-care-musculos este prezentat ca membru al nu-știu-cărui „clan interlop”. Ne-am acomodat cu răul pentru că disoluția ființei umane presupune absența binelui. Nu ignorarea lui, ci necuprinderea interioară a acestuia. Goi de bine înseamnă plini de rău!

E foarte greu să o luăm de la capăt. Poate e imposibil și am ajuns la capăt de drum!…

Nu poți (re)construi nimic fără școală, fără valori, fără bun-simț. Ca să scoți maneaua din mentalul colectiv, trebuie să pregătești mentalul individual. Disoluția se evită dacă ai cu cine să vindeci maladia. Vorbim des despre modernizarea României și rar de toate celelalte lucruri care contează în formarea ființei. Programele TV sunt așa cum sunt pentru că așa este publicul. Poliția e proastă pentru că e plină de proști și nesimțiți. Disoluția statului începe cu disoluția ființei. Și duce, încet dar sigur, la extincția speciei…

PS – „Prostul dacă nu-i fudul, nu-i prost destul!” (din înțelepciunea veche a poporului român)

Foto: pxhere.com

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply