O să indic numele acestui om la sfârșit. Dar nu-l spun. Nu-l cunosc, îl știu din ce scrie el prin diverse publicații de pe internet și din ce scrie pe Facebook. Pe Facebook suntem prieteni, dar chestiunea prieteniei aici e ciudată… Prin urmare, nu-l cunosc pe acest om, dar aș pleca cu el la război.

E un neliniștit, ca orice om care se gândește mai mult la alții decât la el însuși.

E un tip citit. Muncește, are un job bun, a făcut școală serioasă. În fiecare weekend, face voluntariat, ajută copiii din ghetoul Ferentarilor. E neobosit. Cară, curăță, face lecții, adună tot ce poate pentru copiii ăia sărmani. Înțelege tot și rabdă tot. E îndârjit să facă bine, să îndrepte lucrurile nedrepte. Mereu  mulțumește celor care ajută copiii.

Scrie ca un scriitor.

Vine de jos, din mahala, știe ce înseamnă să te speli în lighean și să știi, după miros, ce au gătit vecinii. Cred că a tras cu dinții să crească și e limpede că are dinți puternici. E genul acela de om cu pielea tăbăcită care a plătit fiecare reușită de mult mai multe ori decât alții. Iar chestia asta l-a făcut îngrozitor de sincer. Incomod de sincer. Dar e sigur pe el, lucrul ăsta se vede după cum scrie. Scrie ca un scriitor.

Îi place politica.

Normal. Dar intransigența l-a făcut incompatibil cu partidele noastre. A cochetat cu USR+, spune că îi plac oamenii de acolo, dar… atât. De ceva vreme, s-a apucat să rânească prin CV-urile parlamentarilor noștri. Vede bine, corect. Desființează aproape în fiecare zi impostura, prostia și ticăloșia. Îmi plac postările lui la nebunie. Împărații sunt goi, spune el, între două zile libere pe care le petrece făcând lecții, hrănindu-i și îmbrăcându-i pe copiii ăia amărâți.

Un om despre care am vrut să scriu câteva cuvinte pentru că îl admir. Da, uneori e intransigent până la încrâncenare. Dar nu are timp să devină un încrâncenat. În fiecare weekend, îl salvează copiii ăia din mahalaua lumii. Îl găsiți pe Facebook. Aici.

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply