Pune, oare, etica medicală, sub semnul întrebării devenirea noastră ca ființe moderne? În condițiile în care societatea progresează, răspunsul este nu! Etica medicală ar trebui să evolueze la fel ca …tehnologia. Iar judecata asupra dreptului la viață nu poate fi desprinsă de progresul științei medicale. Și totuși…

Povestea micuțului Alfie este binecunoscută.

Alfie, un băiețel de aproape 2 ani, a fost diagnosticat cu o boală neurologică degenerativă extrem de rară. Doar 16 oameni de pe întreg globul pământesc au primit același diagnostic. Medicii de la spitalul din Liverpool nu l-au putut ține în viață decât cu ajutorul aparatelor.

Spitalul a decis să îl deconecteze de la aparate, iar tribunalul a decis că Alfie are dreptul la o „moarte demnă”.

Deciziile spitalului și ale justiției britanice au privit etica medicală dintr-o perspectivă stranie pentru mine. „Moartea demnă” contra „dreptului la miracol”. Pentru mine, a medic neurochirurg, mereu în situații extreme din perspectivă profesională, o astfel de decizie este departe de ceeaa ce numesc bătălia pentru viață. Părinții au făcut apel. Dar  apelul lor a fost respins, chiar dacă Italia îi acordase lui Alfie cetățenia sa și se pregătea să îl  transfere la o clinică unde medicii credeau că se mai poate face ceva.

Alfie a fost deconectat, dar, spre surprinderea tuturor, a mai trăit cinci zile. Etica medicală și justiția au pălit în fața dorinței lui Alfie de a trăi.

La 28 aprilie, micuțul s-a stins. Am mai scris pe această temă în România liberă. Tragedia a îndurerat o întreagă lume. Chiar și Papa Francisc a scris: „Sunt profund mișcat de moartea micului Alfie. Astăzi mă rog special pentru părinții lui și fie ca Dumnezeu Tatăl  să-l primească în îmbrățișarea sa tandră”.

Cazul Alfie a tulburat lumea și a născut întrebări majore despre ființa umană în societatea mileniului III.

Oameni din toate colțurile lumii au reacționat public. Mass-media din întreaga lume a scris despre disperarea și lacrimile părinților, ca și despre sistemul legislativ care a stabilit că „binele copilului” este moartea. Au fost citați profesori în etica medicală, oameni de știință, preoți, lideri de opinie. Au apărut chiar știri care spun despre părinții lui Alfie că făceau parte dintr-o organizație creștină, iar judecătorul – dintr-o asociație care apără drepturile persoanelor homosexuale.

În esență, dilemele s-au redus la chestiunea dreptului asupra vieții și s-au văzut limpede două tipologii de răspuns: prima, în care Știința are drepturi supreme, iar cea de-a doua în care Dumnezeu este decident. Ateu versus credincios. O schemă cu două atitudini antagonice. O schismă care ne pune în față o provocare extrem de mare: de fapt, cine suntem?

Cred în Dumnezeu și în progresul științei, nu este nimic antagonic în această atitudine.

Ca neurochirurg și ca profesor, cu multă experiență și în neurochirurgia pediatrică, am văzut, am operat și am tratat cazuri extrem de grave. Cred în progresul științei și sunt martor direct al performanțelor medicale care au crescut ca urmare a introducerii tehnologiilor avansate și a medicamentelor de ultimă generație. Și nu trebuie să ne oprim. Creativitatea minții umane trebuie încurajată, iar cercetarea trebuie sprijinită.

Eu am trăit miracole!

Dacă a merge înainte ca societate înseamnă să nu mai credem în miracole, ar trebui să ne oprim și să privim mai atent înăuntrul nostru și la istoria noastră de până acum. Să ne oprim pentru că nu suntem pe drumul cel bun. Altfel spus, într-o lume în care medicii jură,  judecătorii jură, dar ei nu cred în nimic, ce mai înseamnă acel jurământ?

Și, chiar dacă unii nu cred, nimeni nu ar trebui să aibă puterea de a ne refuza dreptul la miracol!

Foto: news.sky.com

Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Autor Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea este neurochirurg, director științific al Spitalului Sanador

Mai multe articole publicate de către Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Join the discussion Un comentariu

  • Judit spune:

    Dreptul la miracol….ideea nu se opreste aici probabil. Marea problema a societatii moderne este ca este extrem de egoista, iar sistemul de sanatate este doar o incercare de a-si spala pacatele, ori doar de a flutura o idee falsa in fata nasurilor unor paturi sociale. Stiinta, munca sincera a unor minti puternice, a creat posibilitatea ca tot mai multi sa se imbogateasca, sa se lafaie in zeci, sute sau mii de milioane de dolari, aruncand cate o bucata de salariu minim marii majoritati. Mai apoi, miloane traiesc in saracie, si mor din cauze care nu ar trebui sa existe in conditii civilizate. Si ca sa nu ne departam, multi nu au dreptul la miracolul vietii, pentru ca sunt impotmoliti in probleme fara inceput si fara de sfarsit. Atata timp cat medicina este doar prima pagina a unei reviste egoiste, moartea unui copil fara multe sanse, este poate una din deciziile paradoxal de altruiste si oneste, intr- o lume infernal de egoista.

Lasa un răspuns