15 Martie este ziua maghiarilor de pretutindeni. Nu este ziua Ungariei, nu este ziua diasporei maghiare și nici a secuilor. 15 Martie este o sărbătoare a celor născuți maghiari. Ziua de 15 Martie este o zi simbolică și semnifică începutul Revoluției Maghiare de la 1848. În România, 15 Martie nu este doar o sărbătoare a maghiarilor, este și un constant prilej de provocări și manipulări cu puternice încărcături politice.

De ce e 15 Martie o zi care nu ne place?

Cei care știu istorie ar putea spune că ziua aceasta nu place românilor pentru că Dieta maghiară întrunită la Pojon la 15 Martie a adoptat „Cele 12 revendicări ale națiunii maghiare”. Prin document se cerea, la punctul 12, alipirea Ardealului de către Ungaria (Mare). Dar istoria s-a scris altfel. În cadrul Adunării Naţionale de la Blaj, din 3/5 mai 1848, de pe Câmpia Libertăţii, românii au cerut recunoaşterea naţiunii române și au protestat împotriva unirii forţate a Ardealului cu Ungaria.  „Noi vrem să ne unim cu Ţara !”,au spus românii. Așa a început războiul Ungariei cu românii din Ardeal, așa a început revoluția lui Avram Iancu.

Ridicându-se împotriva stăpânirii Ungariei, Avram Iancu a condus armata românilor din Ardeal, aliată cu cea austriacă, împotriva trupelor comandate de Kossuth Lajos. Au fost multe lupte, au fost demersuri pentru pace, încercări repetate de a se alia cu maghiarii pentru a lupta împotriva trupelor austriece și ruse, au fost nenumărate trădări și minciuni. Dar din istorie învățăm, nu-i așa?

Am crescut în Sfântu Gheorghe, cu prieteni, vecini, colegi și profesori maghiari.

Primul an de grădiniță l-am făcut în limba maghiară, încă nu era grădiniță în limba română în oraș. Părinții mei primiseră locuri de muncă și locuință. Veneam de la Brașov. Învățătoarea mea era dna Magdolna. Prietenii mei din cartier erau și români, și maghiari. Karcsi și Neluțu erau cu un an mai mici, Adrian și Gyuszy erau cu doi ani mai mari. Bicicleta mi-o  repara domnul Teglas, de la etajul patru. Antrenorul de fotbal era dl Ferenc, iar cel de judo – dl Zoltan.

Am învățat ungurește natural. Toți copiii români știau ungurește. Gimnaziul l-am făcut în limba română, dar în clasă erau mulți maghiari sau copii din familii mixte. Liceul l-am făcut într-o clasă bilingvă, așa era organizat atunci profilul pe care l-am urmat. Eram doar trei elevi români cu ambii părinți români. Diriginte ne-a fost dl Attila. Printre colegi – Sandor, Hajnalka, Aniko, Octavian, Nicolae, Istvan, Zoltan, Marta, Jozsef, Eniko. Lista e lungă, am fost 36. Doi dintre noi nu mai sunt. Dar cei care suntem urmează să sărbătorim o grămadă de ani de când am terminat liceul. Suntem prieteni și acum și ne vom revedea în vara asta cu mare bucurie.

15 martie și 20 martie 1990. Începutul unui joc periculos care durează și azi.

După Revoluția din 1989, maghiarii din România au vrut să își afirme identitatea. Pe bună dreptate, libertatea și democrația presupun afirmarea drepturilor „minorităților”, așa cum presupun și respectarea acestora de către „majoritate”. Sărbătorirea zilei de 15 Martie și evenimentele de la Târgu-Mureș din 20 martie 1990 au creat însă tensiune între români și maghiari. Despre cele întâmplate la 20 martie 1990 la Târgu-Mureș am scris atunci în România liberă pe larg. Eram acolo. Am revenit de mai multe ori asupra acestei zile nenorocite. Am scris acum un an și aici, pe dezacorduri.ro. Cea mai importantă consecință a acelui eveniment – dincolo de pierderile tragice de vieți omenești – a fost înființarea SRI, la 26 martie 1990, prin decret prezidențial semnat de Ion Iliescu. Practic, a fost reînființată Securitatea. SRI-ul de atunci s-a bazat pe fostele cadre ale Securității.

De atunci, cu o intensitate demnă de o cauză mai bună, în fiecare lună a lui martie, spiritul războinic se încinge. Naționaliști fără carte, intoleranți ancorați în trecut sau provocatori iubitori de mici la Kaufland atacă problema „pericolului maghiar”. De ce există steagul secuiesc? De ce „ungurii” arborează steaguri roșii-alb-verzi? De ce există plăcuțe bilingve? De ce nu se declară UDMR partid ilegal? De ce nu vorbesc „ungurii” românește așa cum se cuvine? Dacă își declară secuii autonomia și iau Ardealul în spinare și fug cu el la Budapesta? De ce vin oficialii din Ungaria să sărbătorească ziua de 15 Martie în Românie? Și așa mai departe, un val de întrebări retoric-agresive care își găsesc, an de an, sprijin în unele ziare și în câteva televiziuni care se consideră „patriote” și într-o mână de cetățeni „patrioți”,  specialiști în tulburarea apelor.

Da, veți spune, și maghiarii au exaltații lor.

Așa este, și maghiarii au exaltații lor. Dar lumea întreagă e plină de exaltați. Iar pentru noi, azi, paradigma e alta. România e modernă, liberă și democratică. Membră NATO și UE. Faptul că maghiarii din România au o sărbătoare pe 15 Martie nu ar trebui să deranjeze pe nimeni. S-au născut maghiari, așa cum basarabenii sau bucovinenii din Ucraina s-au născut români. E dreptul maghiarilor să se manifeste, să vorbească maghiară, să scrie sau să cânte în limba maghiară. Eu nu pot decât să le urez „La mulți ani”!

Foto: 3szek.ro

Join the discussion 5 Comentarii

  • Munteanu spune:

    Am locuit in Ploiesti deci n-am avut colegi Maghiari. In trecut sustineam autonomia tuturor judetelor deci si a judetelor Harghita si Covasna. Credeam pe atunci ca se poate convietui pshnic cu Maghiarii respectandu-le limba si traditiile dar doi Maghiari cu care am discutat mi-au spus ca traditia lor este sa ucida Romani numiti de ei “inferiori” de “rasa Latina” si ca si-au cultivat aceasta traditie la Ip, Traznea si Moisei si dupa alipirea Transilvaniei la Ungaria pe care ei o considerau iminenta mai multe Ip-uri vor fi necesare pentru a crea o majoritate Maghiara in Transilvania care ei pretindeau ca a existat in trecut. Oricat de democrat as fi fost nu eram totushi sin-ucigash si discutia cu Maghiarii m-a convins ca lupta cu ei e inevitabila daca vrei sa ramai cu viata in tine.

    • Tudor Artenie Tudor Artenie spune:

      Poate discutați și cu alți doi maghiari, lipsiți de ură și prejudecăți și vă schimbați punctul de vedere. Mi se pare prea ușor și naiv să vă formați o opinie după o discuție cu doi exaltati. Cu germanii de ieri și de azi ce fel de atitudine preferați?

    • Dániel spune:

      Ai discutat cu un maghiar (…) si (…),ambele natiuni au oameni cu deficit (…). Nu trebuie judecat un popor intreg pentru doi (…).Cu stima si respect, un maghiar. (comentariu moderat)

  • Laszlo spune:

    Respect.

  • Farkas Ferenc spune:

    Respect pentru articol și pentru autor. Se vede că în anii de dinainte de 1989, eram mai umani decât azi, ne respectam mai mult. Azi însă nu contează omul și nația lui, nu contează tradiția și prietenia, ci contează interesul politic. Și totuși sper într-un viitor mai bun, când vâd că mai există oameni care știu ce este respectul, Mulțumesc.

Lasa un răspuns