Degradarea, ca multe alte cuvinte ale limbii române, are mai multe sensuri. Le găsiți aici, nu insist mai mult și nu dau mai multe surse pentru că ar fi un demers inutil. Degradarea celor deja degradați îi pune în contradicție cu știința de carte. Prin urmare, nu mai explic nimic. Spun doar atât: sunt uimit de apetența voluptoasă a unor cetățeni obișnuiți deja cu cel de-al treilea mileniu față de numărul de înmatriculare al autoturismului unui sordid căutător al fericirii în patria produselor Volvo și Ikea.

Degradarea e mai rea ca un bumerang!

Un cetățean care se consideră european și vertical și-a marcat teritoriul cu un număr de înmatriculare personalizat cu o expresie mai mult decât vulgară. Sigur, e treaba lui. Așa a considerat acest cetățean că își face părinții mândri de realizările lui în viață. Cei șapte ani de-acasă răbufnesc în numărul de înmatriculare suedez. Mă întreb dacă mai sunt mame din România care îl dau pe acest cetățean ca exemplu pentru copiii lor? Sau acoperă ochii copiilor lor atunci când jurnaliști sau intelectuali considerați de calibru reiau numărul de înmatriculare și îl așează la reverul sacoului lor în talk-show-uri? Sau în textele lor de oriunde? Sau în postările lor de pe Facebook?

„Trăiască mamele care susțin plăcuța de înmatriculare!”

Oare asta urmează? Elogiul degradării ca măsură a progresului? Vremea celor care, cu bucurie, au ratat biblioteca și  au găsit bordelul (nicio legătură cu Romain Gary – indiferent de pseudonim – sau cu Arghezi)? Sper că nu. Sper că doar lor le aparține bordelul cuvintelor, doar pe ei îi reprezintă, doar ei cred că asta înseamnă atitudine verticală. Sper că se înșală așteptând aplauzele lumii și crezând că degradarea e un merit, un fel de podium al infatuării și disprețului. O cale spre nemurire pe care merită să o susțină – nu-i așa? -,  martorii trecerii teribilului autoturism pe șoselele patriei?!…

Suedezii nu au nicio vină!

În limba lor, numărul de înmatriculare nu are niciun înțeles. Iar cetățeanul a plătit degradarea: contravaloarea insultei a fost de 640 de euro. Nici noi, românii, nu avem nicio vină! A fost opțiunea „creativă” a unui cetățean care a profitat de legislația înmatriculărilor auto din Suedia. Până la urmă, un proces auto-lingvistic perfect democratic.

Acest text nu își propune să îl insulte pe „creatorul” plăcuței de înmatriculare. Și nici pe fermierul din Ardeal care a reprodus-o pe câmp. Acest text este un laudatio pentru acei Superman care își educă în această manieră copiii și își manifestă recunoștința pentru mamele care i-au crescut.

Join the discussion 3 Comentarii

  • Pop Adrian spune:

    M… PSD nu mai este o înjurătură. A devenit o metaforă, un termen ce transcende toate nemulțumirile față de actuala guvernare. Un simbol. De ce? Deoarece de fiecare dată când lumea și-a manifestat nemulțumirea a fost tratată cu sictir, cu abuzuri, cu grobianism sau în cel mai bun caz cu indiferență! Deoarece exemple de prostie crasă și incompetența sunt peste tot, de la primul ministru în jos. Deoarece ne afectează viața și viitorul copiilor noștri. M… PSD a devenit imaterial și a depășit imaginea pe care o creează, devenind protestul atotcuprinzător!

    • Tudor Artenie Tudor Artenie spune:

      Oricât insistați, nu putem lega un demers public de o asemenea expresie.

    • Florinache spune:

      O metaforă va ajunge și țara asta, atâta timp cât asemenea ieșiri vor fi tratate ca acte de eroism! “Manifestul” putea găsi in dex si expresii mai decente. De bun simț. Ei, eroii neinfricati, se vor întoarce in civilizație, noi rămâne să ne afundăm tot mai mult in propriul rahat.

Lasa un răspuns