Am lucrat în presă. Mult. Am fost jurnalist de presă scrisă și radio, apoi de televiziune. M-am simțit împlinit să lucrez în presă, mi-a fost dragă această meserie. Încă mai am reflexe de reporter, sunt curios mereu și pun multe întrebări. Și îmi place să scriu. De aceea am și făcut dezacorduri.ro. Dar de câțiva ani nu mai lucrez în presă și știu despre mine că mi-ar fi foarte greu să o fac. Pentru mine, astăzi, când „lumea e luminată de fulgere”, așa cum spunea un personaj al lui Tennessee Williams, gazetăria e o meserie amară.

Presă fără definiție?

„Ceea ce contează este obiectivitatea instruită a privirii asupra realităților lumii, puterea de a le înțelege și de a ne ridica, lăuntric, la înălțimea lor.” Cuvintele îi aparțin lui Max Weber și au fost rostite la o conferință din München în 1919. Acum aproape o sută de ani. Nu am descoperit eu aceste cuvinte, un prieten sociolog mi le-a spus. Și mi-au plăcut mai ales pentru că puteau fi citite și în cheia definirii jurnalisticii. Acum nu mai știu cum își definesc meseria cei care lucrează în mass-media.

Dacă nu e obiectivitate, atunci subiectivitate bine temperată să fie!

Mereu am susținut că jurnalistul este un tip deștept, deschis, care respectă regulile meseriei. Își  cunoaște domeniul de care răspunde și se documentează temeinic. Se informează din mai multe surse, face rost de documente, îl întreabă și pe cel investigat înainte de a scrie o anchetă, are bun-simț și caracter, nu are idei preconcepute, caută doar adevărul și se străduiește să scrie obiectiv. Iar pentru că a fi obiectiv este (aproape?) imposibil, jurnalistul își temperează subiectivitatea.

Părerea bate opinia!

Opinia, ca gen jurnalistic, reprezintă perspectiva argumentată asupra unui domeniu a unui jurnalist cu experiență în acel domeniu. De exemplu, un jurnalist specializat în domeniul medical (nu trebuie să fie medic!), poate, după niște ani de presă în domeniu să aibă opinii. Poate scrie texte de opinie despre evoluția medicinei românești sau despre exodul medicilor din România. Nu oricine poate scrie texte de opinie.

Părerea nu există ca gen jurnalistic, nu are loc în presă. Părerea este un gând exclusiv personal despre ceva ce cunoaștem vag. Fără argumente, fără expertiză și fără experiență. Oricine poate emite păreri, dar ele nu au loc în presă. În presa adevărată, desigur.

Regret și mă bucur că nu mai lucrez în presă! Eu cred că meseria s-a devalorizat pentru că presa și-a pierdut propriul rost. Și-a pierdut puterea pentru că foarte mulți dulăi de pază ai democrației au devenit mercenari ai armatelor care se bat pentru putere. Începători sau „monumente” în viață, jurnaliștii ar trebui să se întrebe în fiecare zi pe cine servesc prin meseria lor.

Se mai poate salva jurnalismul? Eu spun că da. Primul pas ar fi o Lege a presei care să statueze cine poate fi jurnalist, cine poate fi patron de presă, cum poți ajunge jurnalist, cum se plătesc jurnaliștii, cum se protejează breasla, cum sunt pedepsite greșelile. Iar al doilea pas ar fi reinventarea școlii românești de jurnalism.

Foto: pxhere.com

Lasa un răspuns