Există o secvență în filmul Rocky în care eroul nostru, boxer ratat, îi spune unei fete din cartier să nu mai fumeze. Adolescenta îi spune că nu îl privește pe el, pe Rocky, ce face cu viața ei. Și pune o întrebare care dă sens nu doar filmului: cine ești tu, Rocky Balboa, să îmi spui ce să fac? Iar Rocky pleacă spre casă jucându-se cu mingea de tenis și repetând întrebarea fetei. Spunându-și: chiar așa, cine ești tu să judeci?

Primul film a luat trei premii Oscar.

Premiul Oscar pentru cel mai bun film din 1976. Premii Oscar pentru regie și montaj. Silvester Stallone a fost nominalizat pentru scenariu și interpretarea rolului principal. Și au mai fost și alte nominalizări.

Am văzut filmul la unul dintre cele două cinematografe din Sfântu Gheorghe. Cred că la un an sau doi de la lansare. Eram vrăjit. Rocky m-a făcut să mă antrenez cu și mai multă râvnă. Să alerg mai mult și dimineața să beau ouă crude. Am văzut filmul de multe ori. Și atunci, și după aceea. Țin minte și azi multe secvențe. Dar cea cu adolescenta revoltată îmi pare cea mai acută.

Cine ești tu, Rocky Balboa?

Nimeni, ar fi răspunsul. Un boxer bătrâior și ratat, care se antrenează lovind hălci de carne într-un depozit frigorific. Ce drept ai tu să îi judeci pe alții? Care sunt competențele tale, care îți este experiența? Niciun drept, zero competențe, inutilă experiență.

Lumea de azi e alcătuită din milioane de Rocky. Așezați comod în spatele unei tastaturi, judecătorii lumii moderne funcționează fără ezitări. Facebook e un ring în care toți câștigă pentru că singura miză e să lovești fără să fii lovit.

Rocky a încasat, democratic, mii de pumni.

Și în primul film, și în următoarele, mult mai slabe. A și dat, dar a și încasat. Milioanele de „boxeri” de azi și-ar rupe degetele lovind în sac. Ar vomita după un pumn în ficat. Dar ei nu stau la bătaie. Lovesc fără să încaseze. Influenceri care nu au plantat un arbore știu mai bine ca oricine cum stau lucrurile cu sănătatea mediului. Postaci profesioniști și comentatori cu „școala vieții” au opinii despre orice. Oricând. N-au văzut un cal decât în filme, dar știu cum stă treaba cu armăsarii.

Studii despre comunicarea digitală arată că oamenii dau like și share la postări în mod reflex, fără să reflecteze la conținut.

De ce? Pentru că, în prealabil, cândva, un profesionist a știut să joace cartea persuasiunii.

Cartea asta a persuasiunii se joacă bine și cu succes pentru că e mai important să fii aplaudat decât să te îndoiești vreo secundă de ceva. Să fii „tare” fără să o încasezi pentru aroganță. O fudulie fără seamăn a îngropat adânc bunul-simț.

Filmul spune povestea unui campion. Realitatea deformată a mediului digital spunea povestea unor nefericiți care nu-și vor atârna la gât nicio medalie. Niciodată.

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply