Astăzi e ziua orașului Chișinău. 581 de ani de la prima atestare documentară a capitalei celeilalte Românii. Hramul „orașului din piatră albă”. Numit așa pentru că e plin de case deschise la culoare. Lumina se așează pe oraș cu blândețe.

Chișinău. Marele bulevard din inima orașului se numește Ștefan cel Mare și Sfânt.

În dreptul parcului cu același nume, Ștefan cel Mare, pe intrarea dinspre bulevard, se află statuia domnitorului.

O dată intrat în parc prin spatele statuii lui domnitorului, pe alei te întâlnești cu o grămadă de scriitori – Sadoveanu, Eliade, Călinescu, Milescu-Spătaru… Busturi de bronz pe socluri de piatră.

În Piața Marii Adunări Naționale, pe trotuarul larg, se înalță Arcul de Triumf . În interiorul monumentului, acolo unde toată lumea își face fotografii, flutură un imens tricolor.

Nume, statui, străzi, steag – toate românești.

Îi spun taximetristului chestia asta. E un om bătrân, a fost șofer de camion undeva în imperiul sovietic. Maneta schimbătorului pare o jucărie în palma mare. Tace îndelung și, nu știu cum să spun, tace chibzuit.

Apoi spune că nici nu puteau face altfel, ei, moldovenii. Au dat numele care trebuie. Și vom vedea curând și noi, cei „de la România”, dar și restul lumii că „moldovenii nu-s de mămăligă”.

Basarabia, țara crescută fără mamă. Istoria nu a fost cinstită cu pământul dintre Prut și Nistru.

Vorbesc cu un prieten basarabean. Politician. Tânăr. „Europa, acesta e drumul, nu avem altul și nu ne trebuie altul”, spune el. „Țara aiasta a crescut fără mamă, și i-o fost greu, dar amu ne-om făcut și noi mari și om putea să o îndreptăm.” E calm și sigur pe el. „Știm ce avem de făcut!”

Greu. Cei peste patru mii de morți din estul Ucrainei sunt ai țarului de la Kremlin. În spatele fotografiilor spectaculoase, în kimono sau la vânătoare, stă un prădător periculos. Diplomația țarului se sprijină pe patul armei.

Noi, cei din România, știm ce a înseamnat acel Răsărit nenorocit. Basarabenii o știu însă mult mai bine decât noi. Am scris demult, într-un ziar, că ei au fost de două ori mai chinuiți ca noi – au fost striviți și de sistemul comunist, dar și de rusificarea forțată.

„A fost cea mai criminală operație încercarea asta de a ne smulge identitatea”.

Prietenul meu, politicianul, își strânge fălcile. Până acum, istoria nu a fost cinstită cu pământul dintre Prut și Nistru.

La mulți ani, Chișinău!

Lasa un răspuns