Category

Trăiesc

Sfântul Andrei. Despre lucrurile noastre dintotdeauna

A fost fratele Sfântului Petru. Spre deosebire de acesta, nu s-a căsătorit, ci a devenit ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La sfatul acestuia, l-a urmat pe Iisus Hristos, devenind unul dintre cei 12 apostoli. I se mai spune “cel dintâi chemat la apostolie” (despre Sf. Andrei, pe larg aici). …Vorbim despre politică, despre lume și viață, ne cercetăm neîncetat telefoanele inteligente, trimitem emailuri și sms-uri urgente; trăim în secolul tehnologiei, nu-i așa? Dar lucrurile noastre dintotdeauna sunt la locul lor. Căni de lut pentru vinul fiert cu bucăți de măr. Blidele de pământ pentru ciorba de fasole (de post, pentru…

Continue Reading

Pui de baltă. Zagreb, Cravata și Vegeta

Am urcat în vechea cetate a orașului Zagreb. Străzi în pantă, înguste, case cu secole de istorie, caldarâm îngrijit. În unele zile port papion. Astăzi e una din zilele acelea… La Zagreb. Nu sunt singur, sunt cu prietenii mei croați, K. și M., și cu G., o colegă din București. Trecem prin singura poartă a cetății. În gangul porții, pe ziduri, epitafe de piatră pentru iubiri sfârșite. Pe partea cealaltă, înăuntrul cetății, pe zid, statuia unei fete spune drama unei Juliette, dar nu din Verona, ci de aici, din Zagreb. Puțin mai sus, la parterul unei case cu un cat se află…

Continue Reading

Noapte de Zagreb cu lebede blânde

La Zagreb, printre lebede. Despre orgoliu, furie și reinventare. Lebede. Șervețele sunt împăturite ca niște lebede. Restaurantul e în centrul Zagrebului, la parterul unei clădiri de birouri ce se lungește de-a lungul unui bulevard lat, umbrit de castani viguroși. Frunzele au marginile tivite cu galben-roșcat. Nu se fumează, dar… există un salon la etaj. E loc și pentru păcătoși… Sunt cu doi amici croați. Încerc un rachiu de pere Williams. Un păhărel cât un degetar, subțire și rece. Mai fin decât ce avem noi în Ardeal sau maghiarii în Ungaria. Aromă discretă și tăria mai mult decât potrivită. Spui: ești idiot,…

Continue Reading

Chișinău. Globalizarea sau geopolitica din porția de pelimeni

La Chișinău, la prânz, am mâncat, pentru prima dată în viața mea, pelimeni. Un fel de colțunași cu brânza sau carne, fierți bine, peste care bucătarul a turnat un polonic de smântână. Nu e un restaurant clasic, e un “împinge-tava” mare, cu multe feluri de mâncare, plasat lângă mai multe clădiri de birouri și mall-uri din Chișinău. Internetul spune că e o mâncare rusească. Așa o fi, dar nu contează, e bună și caldă și ieftină. Sub doi dolari porția. Orice oaspete evaluează mâncarea (rusească, în acest caz) în monedă americană. Dolarul e valuta forte, așa că “traduc” în dolari…

Continue Reading

Zagreb. O bere de noapte și o plăcută complicitate

De la Munchen am zburat la Zagreb cu un avion mic, Bombardier.Un fel de autobuz cu aripi. Așa se zboară din țările mari către țările mici – cu avioane potrivite ca mărime… Aeroportul din Zagreb apărea minuscul în noapte după cel bavarez. Am venit cu treabă, mă așteaptă M., un coleg croat. Cam un sfert de oră de la aeroport până în centru. Cel mult  o jumătate de oră. Zagreb îmi amintește de Timișoara. Străzi largi, clădiri monumentale, dar nu înalte. Se simte influența austriacă. Asfaltul e drept, dungile de pe șosea se văd bine în bătaia farurilor. – Hai…

Continue Reading