Categorie

Trăiesc

Perfect? E careva perfect?

Perfect? Drumul spre ideal e pavat cu erori. Sunt blând când spun erori, sau sunt corect? Perfect înseamnă să nu greșești sau înseamnă ca suma erorilor la sfârșitul zilei să fie mai mică decât suma lucrurilor bune? Iar am folosit cuvântul „erori”. Mă gândesc la mine, desigur, și atunci sunt blând. Sau sunt egoist? Perfect cu înjurături O tipă mi-a tăiat calea la prima oră a dimineții. Un Ford Fiesta mic, alb, cu portierele inscripționate. A întors de pe un sens de mers pe altul, avea un copil în mașină și a oprit în fața unei școli. Am claxonat, enervat,…

Citește mai departe

Tramvai cenușiu. Iarna

Aștept un tramvai. Fulguie din nou peste București. E frig. Refugiul tramvaiului e acoperit cu o zăpadă lipicioasă, iar în tramvai sunt băltoace. Geamurile sunt murdare. Ușile se închid încet și scârțâie. Nu e aglomerat, scaunele sunt ocupate și doar câțiva călători în picioare. O lumină cenușiu-lăptoasă întregește tăcerea oamenilor. Doar în dreptul celei de-a treia uși, o doamnă în vârstă, măruntă și slabă, cu o haină de fâș albastră și o căciulă tinerească, neagră, trasă pe urechi vorbește la un telefon dintr-o generație foarte veche. Se potrivesc, doamna și telefonul. Aud câteva cuvinte. „L-am spălat, dar nu a vrut…

Citește mai departe

Nașterea Domnului, vremea colindelor

Sfântul Ioan Gură de Aur: “Sărbătoarea Nașterii Domnului după trup este maica tuturor sărbătorilor”. Sărbătoarea Nașterii Domnului este urmată de toate celelalte sărbători împărătești. Nașterea Domnului este urmată de Bobotează, de Schimbarea la Față a Mântuitorului, de Patimi, de Cruce, de Învierea și Înălțarea Domnului. Fără Naștere, nu ar fi fost Învierea, iar fără Înviere nu s-ar mai fi împlinit scopul sfintei întrupări. Așadar, toate praznicele împărătești sunt unite între ele. Noi le despărțim pentru a le putea sărbători și pentru a aprofunda semnificația lor. La fiecare Sfântă Liturghie trăim toate aceste evenimente ale sfintei întrupări. De aceea, după cum spun Sfinții Părinți, mereu este…

Citește mai departe

Chișinău, Basarabia. Sunt tot la mine acasă

Precizez din capul locului că iubesc Basarabia și orașul Chișinău. Am auzit de această bucată de țară românească, Basarabia, de la bunicul din partea tatălui meu, care era de-aici. Tatăl meu s-a născut și el la Chișinău. De două ori s-a refugiat bunicul cu toată familia după el – o dată la Iași, în 1941, și o dată la Brașov, unde a și rămas după război. Tata-mare a pierdut doi băieți din cei patru copii pe care îi avea atunci când s-a refugiat în țară a doua oară. S-au pierdut undeva pe nenumăratele peroane de gară pe care au poposit…

Citește mai departe

Sfântul Andrei. Despre lucrurile noastre dintotdeauna

A fost fratele Sfântului Petru. Spre deosebire de acesta, nu s-a căsătorit, ci a devenit ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La sfatul acestuia, l-a urmat pe Iisus Hristos, devenind unul dintre cei 12 apostoli. I se mai spune “cel dintâi chemat la apostolie” (despre Sf. Andrei, pe larg aici). …Vorbim despre politică, despre lume și viață, ne cercetăm neîncetat telefoanele inteligente, trimitem emailuri și sms-uri urgente; trăim în secolul tehnologiei, nu-i așa? Dar lucrurile noastre dintotdeauna sunt la locul lor. Căni de lut pentru vinul fiert cu bucăți de măr. Blidele de pământ pentru ciorba de fasole (de post, pentru…

Citește mai departe

Pui de baltă. Zagreb, Cravata și Vegeta

Am urcat în vechea cetate a orașului Zagreb. Străzi în pantă, înguste, case cu secole de istorie, caldarâm îngrijit. În unele zile port papion. Astăzi e una din zilele acelea… La Zagreb. Nu sunt singur, sunt cu prietenii mei croați, K. și M., și cu G., o colegă din București. Trecem prin singura poartă a cetății. În gangul porții, pe ziduri, epitafe de piatră pentru iubiri sfârșite. Pe partea cealaltă, înăuntrul cetății, pe zid, statuia unei fete spune drama unei Juliette, dar nu din Verona, ci de aici, din Zagreb. Puțin mai sus, la parterul unei case cu un cat se află…

Citește mai departe

Noapte de Zagreb cu lebede blânde

La Zagreb, printre lebede. Despre orgoliu, furie și reinventare. Lebede. Șervețele sunt împăturite ca niște lebede. Restaurantul e în centrul Zagrebului, la parterul unei clădiri de birouri ce se lungește de-a lungul unui bulevard lat, umbrit de castani viguroși. Frunzele au marginile tivite cu galben-roșcat. Nu se fumează, dar… există un salon la etaj. E loc și pentru păcătoși… Sunt cu doi amici croați. Încerc un rachiu de pere Williams. Un păhărel cât un degetar, subțire și rece. Mai fin decât ce avem noi în Ardeal sau maghiarii în Ungaria. Aromă discretă și tăria mai mult decât potrivită. Spui: ești idiot,…

Citește mai departe

Chișinău. Globalizarea sau geopolitica din porția de pelimeni

La Chișinău, la prânz, am mâncat, pentru prima dată în viața mea, pelimeni. Un fel de colțunași cu brânza sau carne, fierți bine, peste care bucătarul a turnat un polonic de smântână. Nu e un restaurant clasic, e un “împinge-tava” mare, cu multe feluri de mâncare, plasat lângă mai multe clădiri de birouri și mall-uri din Chișinău. Internetul spune că e o mâncare rusească. Așa o fi, dar nu contează, e bună și caldă și ieftină. Sub doi dolari porția. Orice oaspete evaluează mâncarea (rusească, în acest caz) în monedă americană. Dolarul e valuta forte, așa că “traduc” în dolari…

Citește mai departe

Zagreb. O bere de noapte și o plăcută complicitate

De la Munchen am zburat la Zagreb cu un avion mic, Bombardier.Un fel de autobuz cu aripi. Așa se zboară din țările mari către țările mici – cu avioane potrivite ca mărime… Aeroportul din Zagreb apărea minuscul în noapte după cel bavarez. Am venit cu treabă, mă așteaptă M., un coleg croat. Cam un sfert de oră de la aeroport până în centru. Cel mult  o jumătate de oră. Zagreb îmi amintește de Timișoara. Străzi largi, clădiri monumentale, dar nu înalte. Se simte influența austriacă. Asfaltul e drept, dungile de pe șosea se văd bine în bătaia farurilor. – Hai…

Citește mai departe