Category

Trăiesc

De Sf. Andrei: un an de dezacorduri.ro. La mulți ani!

De Sf. Andrei, dezacorduri.ro a împlinit un an. Acesta este textul cu nr. 100. Am avut peste 60.000 de vizite din întreaga lume. Cititori pe toate continentele. Iar pagina de Facebook e foarte aproape de 4.000 de like-uri.  Am ales deliberat nașterea dezacorduri.ro la 30 noiembrie, de Sf. Andrei. „Astăzi, la 30 noiembrie, prăznuim cu multă bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Apostolul românilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pământul țării noastre acum aproape 2000 de ani, în Dobrogea si la Gurile Dunării”, spunea într-o predică părintele Cleopa. Sf. Andrei a fost fratele Sfântului Petru. Spre deosebire de acesta, nu s-a căsătorit, ci…

Continue Reading

Podgorica, orașul blând al Balcanilor

În Podgorica plouă mereu în perioada asta a anului. „Orașul de sub deal” s-ar traduce numele Podgorica. Din secolul al XIV-lea până în 1946 s-a numit așa. Apoi a devenit Titograd – orașul lui Tito. Până în 1992 a purtat numele liderului comunist. O cârciumă bună lângă un turn din vremea Imperiului Otoman. Pod Volat se numește cârciuma din umbra turnului de piatră. Am ajuns seara, pe o ploaie subțire. Restaurantul era plin. Un chelner politicos, cu părul cărunt și cu o vestă populară peste cămașa albă, ne-a îndrumat spre o masă din fundul localului. Nu găteau carne de porc,…

Continue Reading

Moartea pe trecerea de pietoni. O poveste banală

Moartea pe trecerea de pietoni. Ar fi putut fi o un titlu pentru poezie tragică sau pentru o povestire fantastică. Nu e nici una, nici alta. Este o parte a cotidianului nostru nenorocit, alienat și încărcat de nori mereu negri. Sau cenușii. Moartea poate fi neagră, dar poate fi și cenușie. Sau ar fi putut fi titlul unui eseu despre neant. Dar nici asta nu e! Zebra nu mai e un animal. Zebra a devenit un loc al execuției. Un eșafod al fraierilor care se încumetă să o traverseze. Povestea e cam așa: la 6.43 dimineața, în timp de se…

Continue Reading

Sibiu. Încă o călătorie în centrul gândirii

În jur de cincizeci de oameni la Sibiu, la lansarea cărții „Călătorii în centrul gândirii”. O carte cu și despre neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea. Orașul se înfiora sub răsuflarea toamnei, Piața Mare găzduia CibinFest, într-un cort uriaș cânta o trupă de germani în panataloni scurți de piele, o mare de oameni bea bere și mânca ciolan de porc afumat, fiert și dat la cuptor. Și a fost și o prezentare de carte – „Călătorii în centrul gândirii”, apărută la Editura Minerva. Lansarea de la Sibiu a „Călătoriilor în centrul gândirii”, a cincea de la apariția cărții, s-a petrecut în Sala Franz…

Continue Reading

Litoral. Mare, nisip, voci pe plajă. Copii. „Să mă săruți dulce-dulce…”

Litoral. Locul unde se mută oamenii vreme de câteva zile vara. Vârstnici, adulți, tineri, copii. Femei mai mult plinuțe decât suple, bărbați mai mult burtoși decât musculoși, adolescenți nemulțumiți, copii mici care plâng ușor și râd la fel de ușor. Sandviciuri la pachet, bere la pahar de plastic, colace și saltele colorate. O lume multicoloră, un freamăt nesfârșit, o mare limpede și liniștită. Să mă săruți dulce-dulce până la sânge, dar să fie pe litoral! Cântecul invadează plaja la fiecare zece minute. Complicat sărutul pe litoral, pe plajă mai ales. Dacă nu te-ai umplut tu de nisip după ce te-ai…

Continue Reading

Golan la puterea a treia. Despre Piața Universității și despre Mineriadă

Scriu acest text cu gândul la Mihai Creangă, redactorul-șef al României libere. Mentorul meu de atunci. E ziua lui. La mulți ani! Eram GOLAN în primăvara lui 1990. Pe iarba din fața Teatrului Național erau corturile cu greviștii foamei. Era seară, Piața se umplea de oamenii care veneau de la serviciu, de tineri, de familii care își țineau copiii de mână. Din difuzoarele de pe balconul Universității se auzeau cântecele lui Cristian Pațurcă. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Aici puteți asculta Imnul Golanilor și puteți vedea fotografii din Piața Universității. Am fost GOLAN la puterea a treia! La o măsuță…

Continue Reading

Țigări comuniste într-o lume de chiștoace și fum

Intru la un supermarket, cumpăr niște lucruri, iar la casă cer țigări. Nu au Marlboro roșu scurt. Mă uit pe raftul desfăcut din spatele casierei și cer un pachet de țigări Kent lung. ”De doctor”, glumesc eu. ”Țigări comuniste”, răspunde casiera zâmbind. ”Cum comuniste?”, întreb nedumerit. Simt că încep să mă irit. „Așa le zic eu, pe vremea aia rezolvai multe cu țigări Kent”. Nu e în vârstă, nu a trăit mulți ani în comunism. Nu cred că știe ce spune. Cum te definești prin țigări? Iritarea mea crește. Nu știu exact ce mă enervează. Cred că asocierea acestor țigări…

Continue Reading

Chuck Norris. Viața la țară. Fructe, grădină, buruieni. Partea plină și partea goală a paharului cu bere la pet

Am mai scris despre viața la țară. Mă repet. Scriu un fel de „viața la țară se întoarce”. Ca în filmele cu Chuck Norris, când eroul se întoarce și împarte pumni și picioare altor „răi”. O aventură care nu se termină, așa cum nu se termină dialogul din mijlocul drumului dintre șoferul de camion și cel de pe combină. S-au oprit, fiecare pe sensul său de mers. Sunt cabină lângă cabină, motoarele se aud în ralanti, dialogul e lung și important. Îl invoc pe Chuck Norris și monștrii de pe șosea se despart. Mă abțin, nu apăs claxonul. Îi arunc…

Continue Reading

Carrefour, țeapa, scăricica friptă cu două prețuri și bodyguard-ul confuz

Carrefour este numele unui lanț de magazine uriașe care are, fiecare, parcare mare și bine organizată. Dar știe oricine acest lucru, nu-i așa?!… În București, la capătul parcării de la Carrefour Orhideea, un grătar sfârâie plăcut. Micii, cârnații și scăricica vibrează deasupra cărbunilor încinși. Cartofii prăjiți și garniturile de legume stau calde în vasele de sub vitrină. Ți se face foame instantaneu. Carrefour la porție sau la meniu? Sunt cu doi colegi. Subliniez prezența lor pentru că ne-am fentat toți trei. Am cerut câte o porție de scăricică, salate și garnituri. O damă brunetă manevrează cu atenția cuvenită unghiilor lungi…

Continue Reading