Category

Trăiesc

Toate lucrurile au un sens! Manuscrisul tatălui meu a ajuns la mine după 37 de ani

Ca să vedeți ce vreau să spun cu chestia asta, că fiecare lucru are sens. Acum vreo două luni, primesc un mesaj pe messengerul paginii mele de pe Facebook. Un domn, Gicu Secelean, din Sita Buzăului, Covasna, mă întreabă dacă nu cumva sunt fiul scriitorului Vasile Artenie. Sunt, zic eu. Am de la nea Vasile, spune el, un manuscris pe care mi l-a dat în 1987. O carte…

Continue Reading

Zile cu însemnătate

Sunt acele zile în care îți amintești lucruri care te-au schimbat. Zile care s-au așezat pe tine și te-au îmbrățișat cu acea tandrețe pe care numai timpul o are. Nu o are mereu. Și e mai bine așa, pentru că altfel te-ai răsfăța prea mult la marginea vieții…

Continue Reading

Amintiri. Războiul din Transnistria

Am mai scris despre războiul de atunci. Credeam că nu voi mai scrie… La 2 martie 1992, Republica Moldova devenea membră a Organizației Națiunilor Unite. Mircea Snegur, președintele de atunci, a autorizat intervenția armatei împotriva forțelor separatiste transnistrene care atacau posturile de poliție din zona de „graniță“ și goniseră din instituțiile publice funcționarii basarabeni.

Continue Reading

Când vom înceta să urâm?

Urâm cu forță, din toată inima. De parcă ura este singurul sentiment care nu mai poate anima în vreun fel. Îi urâm pe ceilalți, îi judecăm la iuțeală. Și nu oricum. Cu superioritate, ceilalți sunt niște terchea-berchea. Niște „unii” care nu încurcă viața doar pentru că nu sunt de acord cu noi. Delictul de opinie e un izvor nesecat de ură. Și ne-o manifestăm din plin.

Continue Reading

Nu murim decât o dată!

Și după ce murim, gata! Aici, pe Terra, viața merge mai departe fără noi. E drept, rămân câteva lucruri. Le adună cei rămași în cutii. Răsfoiesc fotografii vechi, acte uitate, nimicurile de pe noptieră. Unele lucruri au povești cunoscute. Altele sunt prea vechi… Trei cutii de plastic. Atât. Murim și rămân trei cutii, niște amintiri, o lumânare aprinsă în bucătărie.

Continue Reading

De ce să plătească toată țara gigacaloria din București? Nu e corect!

Gigacaloria trebuie plătită de cei care o consumă! Suntem în mod evident personaje într-un film cu fraieri. Fraieri din sate care se încălzesc cu lemne, dar plătesc gigacaloria celor din orașele mari. De ce nu și-o plătesc singuri? Nu pot, să închidă caloriferele! Nouă, fraierilor de la țară, cine ne subvenționează căldura din case? Nimeni. Iar de apa caldă nu prea putem vorbi în mediul rural. Boiler sau cazan pe sobă dacă vrei să te speli…

Continue Reading

Cei vii și morții. Călătorie la Sfântu Gheorghe

Sfântu Gheorghe este unul dintre cele mai frumoase orașe în care am trăit. Când revin acolo – acasă, cumva, deși nu am acolo decât două morminte – calc pe propriile mele urme. Am sentimentul că îi cunosc pe oamenii pe care îi văd pe stradă. Îi știu de când erau tineri. Sau văd tineri care par a fi copii unor oameni pe care i-am cunoscut. Știu străzile. Vorbesc maghiara cu plăcere și cu accent secuiesc. Beau palincă și cumpăr din piață slănină adevărată și cârnați. Mi se încarcă mintea cu amintiri. Da, sunt eu și sunt viu!

Continue Reading

Ar fi fost ziua lui Mihai Creangă

Pe Mihai Creangă l-am cunoscut la sfârșitul lui decembrie 1989… Avem, în viață, câteva întâlniri fundamentale. Din acelea care ne modelează și ne pun pe orbită și ne fac să înțelegem lucrurile cu o dezarmantă ușurință. Adevărul nu e niciodată complicat. Rostirea întru adevăr ține numai de caracter. Iar atunci când Mihai Creangă a decis că merit să fac parte din echipa lui, viața mea s-a schimbat.

Continue Reading

Dragă domnule Iohannis, vă scriu ca să vă anunț că refuz să merg la vot pe 6 decembrie!

Am fost întotdeauna un cetățean corect. Mereu am fost la vot. Am fost și la Revoluție, dar nu am certificat, m-au căutat și minerii acasă atunci, când cu 13-15 iunie 1990. Noroc (bun) că nu m-au găsit. Am lucrat mult timp în presă, am luat niște premii de televiziune, am fost și corespondent în două războaie. Ca jurnalist, am stat trei luni în Transnistria (cred că știți ce este această bucată de pământ, chiar dacă nu ați vizitat Basarabia). Iar apoi am petrecut opt luni în Bosnia-Herzegovina (nu câteva zile, ca să fiu bine înțeles!). Am predat jurnalism și comunicare,…

Continue Reading