Categorie

Trăiesc

Budva. Prințesa sărmană și uriașul cu burta strânsă de o curea vigilentă

Budva e un loc în care muntele cade aproape de-a dreptul în Marea Adriatică. Spațiu mediteraneean, climă blândă, muntenegreni primitori. Unii spun că ar fi un fel de Monte Carlo al Balcanilor. Clima blândă, apa limpede și întâlnirea fericită dintre munte și mare ar putea fi o zestre chiar mai bună decât cea a prințesei de Monaco. Dar prințesa din Muntenegru are pantofii tociți, iar rochia de bal ascunde nebănuite tristeți.

Citește mai departe

Belgrad. După 25 de ani. Blândețea orașului rănit

Belgrad mi-a fost casă câteva luni bune în anii 1992 și 1993. Scriam despre războiul din Bosnia și făceam un fel de navetă între Belgrad și Sarajevo. Bosnia-Herzegovina, ca să fiu corect. Scriam la România liberă și transmiteam, aproape zilnic, prin telefon, reportaje la Radio Europa liberă. România era liberă, Europa era liberă, eu eram liber, șlibovița era liberă, țigările erau și ele libere. Toate erau libere, dar cu ce preț…

Citește mai departe

Bruxelles. Capitala Europei de la umbra arborelui de cacao

Bruxelles. Sau Brussels. Sau „Bruxel”. Se citește în mai multe feluri, dar nu în felul în care sunt obișnuiți navetiștii noștri să pronunțe. Navetiști care au pornit la drum cu un tren politic, l-au abandonat, s-au urcat în altul sau au luat-o pe cont propriu, fericiți că legea nu le cere să renunțe la postul de europarlamentar atunci când pleacă din partidul pe ale cărui liste au candidat. Ce contează problema etică? Ce contează că nu știu să pronunțe corect numele capitalei Europei? Sunt acolo, la Bruxelles, au prioritate la trecerea prin aeroporturi, zboară la clasa business și au salarii greu…

Citește mai departe

În fiecare dimineață, lumea o ia de la capăt!

Lumea mea, a ta, a lui, a lor! Lumea ta, da, a ta, sub diverse înfățișări, purtându-te de la răsărit la apus și apoi – de la capăt. Ca un urcuș pe trepte de apă. Drept sau șchiop, în cârje sau baston, cu ranița anilor tăi în spinare, în apă până la genunchi, pe treptele ude și reci și neodihnite. O dâră de apă în spatele tău, ca un pârâu din pădurea copilăriei și urcușul din față. Lumea ta nu e ca lumea celorlalți, așa cum ziua ta nu e ca ziua celorlalți. Și nici pârâul, și nici pădurea. Lumea…

Citește mai departe

De la cârje și baston, la cura de slăbire

Azi am uitat de baston. Se împlinesc exact trei luni de când am fost operat de ruptură de tendon achilian. Poate cea mai păcătoasă accidentare din gama largă de accidentări ale piciorului. Am stat opt săptămâni în ghips. Mai întâi, cu ghips până la jumătatea pulpei și cu laba  piciorului în echin (întinsă ca la un exercițiu de balet). Apoi ghipsul s-a redus sub genunchi, dar tot în echin. Iar  ultimele trei săptămâni le-am petrecut într-o gheată de rășină cu toc. Opt săptămâni în cârje. Apoi, o singură cârje. Apoi – în baston. Azi, la „aniversare”, am uitat, la propriu,…

Citește mai departe

8 săptămâni în ghips. A venit primăvara!

8 săptămâni în ghips nu are nicio legătură cu 9 săptămâni 1/2. Nu e titlu de film și n-are nicio urmă de încărcătură erotică. Atât a trecut de la operația dedictă rupturii de tendon achilian. Tendonul se rupe când uiți că nu e firesc să joci fotbal cu tineri care au jumătate din vârsta ta. Chiar dacă nu alergi prea mult. Chiar dacă stai la „pomană” în fața porții adverse. 8 săptămâni în ghips pentru că ai crezut că (te) mai poți juca. Dai să pornești în alergare cu mingea la picior, iar piciorul, brusc, nu te mai ascultă. Auzi…

Citește mai departe

SEAMA POEZIEI de Ziua Internațională a Poeziei

21 Martie este Ziua Internațională a Poeziei. Pentru că poezia este stare, cuvânt, metaforă. Pentru că e parte din noi. Ziua Internațională a Poeziei se sărbătorește din anul 1999, din inițiativa UNESCO. Această zi de sărbătoare a poeziei este „o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.” De Ziua Internațională a Poeziei vă propun un moment de lectură. Trei poezii, trei poeți care mie îmi plac foarte mult. Dedicaţie (Vasile Voiculescu) O carte, scrie-n Buch der Lieber, Heine, E un…

Citește mai departe

Mergi!… Viața în cârje, noi perspective

Mergi! Mergi în cârje, mergi într-un picior, mergi târâș, important e să nu te oprești. Viața înseamnă mișcare. Dacă mergi, se presupune că nu te-ai oprit, că ești parte a dinamicii universului. Indiferent ce ți se întâmplă, nu te opri,  mergi! Da, ai nevoie de ajutor, cineva trebuie să îți aducă mâncarea, țigările, să-ți golească scrumiera pentru că tu nu poți duce nimic în mâini, mâinile sunt ocupate să țină cârjele. Da, te convingi încă o dată că poți conta pe ai tăi și că lumea asta mare poate fi extrem de mică. Da, te bărbierești proptit în cârje, dar…

Citește mai departe