Categorie

Trăiesc

8 săptămâni în ghips. A venit primăvara!

8 săptămâni în ghips nu are nicio legătură cu 9 săptămâni 1/2. Nu e titlu de film și n-are nicio urmă de încărcătură erotică. Atât a trecut de la operația dedictă rupturii de tendon achilian. Tendonul se rupe când uiți că nu e firesc să joci fotbal cu tineri care au jumătate din vârsta ta. Chiar dacă nu alergi prea mult. Chiar dacă stai la „pomană” în fața porții adverse. 8 săptămâni în ghips pentru că ai crezut că (te) mai poți juca. Dai să pornești în alergare cu mingea la picior, iar piciorul, brusc, nu te mai ascultă. Auzi…

Citește mai departe

SEAMA POEZIEI de Ziua Internațională a Poeziei

21 Martie este Ziua Internațională a Poeziei. Pentru că poezia este stare, cuvânt, metaforă. Pentru că e parte din noi. Ziua Internațională a Poeziei se sărbătorește din anul 1999, din inițiativa UNESCO. Această zi de sărbătoare a poeziei este „o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.” De Ziua Internațională a Poeziei vă propun un moment de lectură. Trei poezii, trei poeți care mie îmi plac foarte mult. Dedicaţie (Vasile Voiculescu) O carte, scrie-n Buch der Lieber, Heine, E un…

Citește mai departe

Mergi!… Viața în cârje, noi perspective

Mergi! Mergi în cârje, mergi într-un picior, mergi târâș, important e să nu te oprești. Viața înseamnă mișcare. Dacă mergi, se presupune că nu te-ai oprit, că ești parte a dinamicii universului. Indiferent ce ți se întâmplă, nu te opri,  mergi! Da, ai nevoie de ajutor, cineva trebuie să îți aducă mâncarea, țigările, să-ți golească scrumiera pentru că tu nu poți duce nimic în mâini, mâinile sunt ocupate să țină cârjele. Da, te convingi încă o dată că poți conta pe ai tăi și că lumea asta mare poate fi extrem de mică. Da, te bărbierești proptit în cârje, dar…

Citește mai departe

Viața în cârje, țara în cârje… Aventura continuă

Cârje și viață. Aventura continuă. Am promis că revin asupra rupturii tendonului lui Ahile. Așa că… revin. După două săptămâni de cârje și de imobilizare cu genunchiul la 90 de grade și cu laba piciorului în echin, a sosit momentul scoaterii firelor. În cârje până la taxi, în cârje (în lift) până la etajul al cincilea al spitalului. Sunt întins pe burtă cu piciorul proptit într-un suport. Întreb câte fire de sutură am. Medicul îmi spune o povestioară (v-am spus data trecută că are un umor debordant și de bună calitate). „Erau odată doi frați care pescuiau. După ce au…

Citește mai departe

Tendonul lui Ahile. Viața în cârje

Da, tendonul lui Ahile se poate rupe. Și se rupe pe neașteptate, aproape mișelește. Auzi o pocnitură, o tonalitate acută, dai să te întorci și să privești spre cel ce te-a lovit, dar până să vezi ceva cu ochii, te prăbușești. Nu ești pe câmpul de luptă de sub zidurile Troiei, ești pe un teren de minifotbal într-o sală de sport. Nu ești Ahile, ești tu însuți, la o vârstă la care războaiele – ca și fotbalul – ar trebui să fie doar prilej de exercițiu cu tastatura calculatorului. Nu te-a faultat nimeni, nu a tras Paris cu săgeata în…

Citește mai departe

„Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler”

Vin colindătorii! Colindatul este una dintre cele mai frumoase tradiții de Crăciun. Cuvântul „colindă” provine din limba latină, de la cuvântul „calendae”, derivat din verbul „calare” (“a vesti”). Vin colindătorii, adică vin cei care aduc vestea Nașterii Mântuitorului. „Sărbătoarea Nașterii Domnului după trup este maica tuturor sărbătorilor” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Sărbătoarea Nașterii Domnului este urmată de toate celelalte sărbători împărătești. Nașterea Domnului este urmată de Bobotează, de Schimbarea la Față a Mântuitorului, de Patimi, de Cruce, de Învierea și Înălțarea Domnului. Fără Naștere, nu ar fi fost Învierea, iar fără Înviere nu s-ar mai fi împlinit scopul sfintei întrupări. Vin colindătorii…

Citește mai departe

Curtea de Argeș, 16 decembrie 2017. Ultima întâlnire

Curtea de Argeș. Prima capitală a Țării Românești. Ceva mai mult de 25.000 de locuitori. Biserica episcopală, cunoscută ca Mănăstirea de la Curtea de Argeș, a fost ridicată la 1517. Ctitorie a lui Neagoe Basarab. Carol I a decis ca aici să fie necropola familiei regale a României. Aici sunt mormintele lui Carol I, al lui Ferdinand I, al reginelor lor, al lui Carol al II-lea, ale cărui oseminte au fost aduse de la Estoril în 2003. Aceasta este Mănăstirea Meșterului Manole. Undeva, în apropiere, e fântâna cu apa izvorului ce a țâșnit după ce zborul cu aripi de șindrilă…

Citește mai departe

Regele Mihai. Un moment magic din 1992

Regele Mihai. Anul 1992, spre sfârșit de aprilie. Majestățile Lor, Regele Mihai și Regina Ana în România, veneau acasă cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paște. Era în întoarcerea Regelui un semn al ieșirii noastre din tot ceea ce ne făcuseră anii de comunism. Se închidea un cerc cu interiorul negru, trecutul se așeza acolo unde se cuvenea să se așeze – în trecut. Aveam dreptul la viitor, ne cuceriserăm dreptul de a o lua de la capăt. Revoluția din decembrie 1989 dovedise lumii, dar mai ales ne dovedise nouă înșine că aveam dreptul să sperăm. Regele Mihai era, pentru mine,…

Citește mai departe

De Sf. Andrei: un an de dezacorduri.ro. La mulți ani!

De Sf. Andrei, dezacorduri.ro a împlinit un an. Acesta este textul cu nr. 100. Am avut peste 60.000 de vizite din întreaga lume. Cititori pe toate continentele. Iar pagina de Facebook e foarte aproape de 4.000 de like-uri.  Am ales deliberat nașterea dezacorduri.ro la 30 noiembrie, de Sf. Andrei. „Astăzi, la 30 noiembrie, prăznuim cu multă bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Apostolul românilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pământul țării noastre acum aproape 2000 de ani, în Dobrogea si la Gurile Dunării”, spunea într-o predică părintele Cleopa. Sf. Andrei a fost fratele Sfântului Petru. Spre deosebire de acesta, nu s-a căsătorit, ci…

Citește mai departe

Podgorica, orașul blând al Balcanilor

În Podgorica plouă mereu în perioada asta a anului. „Orașul de sub deal” s-ar traduce numele Podgorica. Din secolul al XIV-lea până în 1946 s-a numit așa. Apoi a devenit Titograd – orașul lui Tito. Până în 1992 a purtat numele liderului comunist. O cârciumă bună lângă un turn din vremea Imperiului Otoman. Pod Volat se numește cârciuma din umbra turnului de piatră. Am ajuns seara, pe o ploaie subțire. Restaurantul era plin. Un chelner politicos, cu părul cărunt și cu o vestă populară peste cămașa albă, ne-a îndrumat spre o masă din fundul localului. Nu găteau carne de porc,…

Citește mai departe