Category

Trăiesc

Omul care și-a ucis îngerul. Poveste

A fost odată un om care, ca toți oamenii, avea un înger. Dar, spre deosebire de ceilalți oameni, el putea să îl vadă. Nimeni nu își putea vedea îngerul, dar omul nostru avea acest dar. Probabil se născuse cu el, cu darul, sau poate îl dobândise când era copil mic. Nu se știe până în ziua de azi cum, prin ce minune, își putea vedea îngerul și multă vreme nimeni nu l-a crezut. Însă dovezile s-au arătat mai târziu și au fost foarte puternice.

Continue Reading

Budva. Prințesa sărmană și uriașul cu burta strânsă de o curea vigilentă

Budva e un loc în care muntele cade aproape de-a dreptul în Marea Adriatică. Spațiu mediteraneean, climă blândă, muntenegreni primitori. Unii spun că ar fi un fel de Monte Carlo al Balcanilor. Clima blândă, apa limpede și întâlnirea fericită dintre munte și mare ar putea fi o zestre chiar mai bună decât cea a prințesei de Monaco. Dar prințesa din Muntenegru are pantofii tociți, iar rochia de bal ascunde nebănuite tristeți.

Continue Reading

Belgrad. După 25 de ani. Blândețea orașului rănit

Belgrad mi-a fost casă câteva luni bune în anii 1992 și 1993. Scriam despre războiul din Bosnia și făceam un fel de navetă între Belgrad și Sarajevo. Bosnia-Herzegovina, ca să fiu corect. Scriam la România liberă și transmiteam, aproape zilnic, prin telefon, reportaje la Radio Europa liberă. România era liberă, Europa era liberă, eu eram liber, șlibovița era liberă, țigările erau și ele libere. Toate erau libere, dar cu ce preț…

Continue Reading

Bruxelles. Capitala Europei de la umbra arborelui de cacao

Bruxelles. Sau Brussels. Sau „Bruxel”. Se citește în mai multe feluri, dar nu în felul în care sunt obișnuiți navetiștii noștri să pronunțe. Navetiști care au pornit la drum cu un tren politic, l-au abandonat, s-au urcat în altul sau au luat-o pe cont propriu, fericiți că legea nu le cere să renunțe la postul de europarlamentar atunci când pleacă din partidul pe ale cărui liste au candidat. Ce contează problema etică? Ce contează că nu știu să pronunțe corect numele capitalei Europei? Sunt acolo, la Bruxelles, au prioritate la trecerea prin aeroporturi, zboară la clasa business și au salarii greu…

Continue Reading

În fiecare dimineață, lumea o ia de la capăt!

Lumea mea, a ta, a lui, a lor! Lumea ta, da, a ta, sub diverse înfățișări, purtându-te de la răsărit la apus și apoi – de la capăt. Ca un urcuș pe trepte de apă. Drept sau șchiop, în cârje sau baston, cu ranița anilor tăi în spinare, în apă până la genunchi, pe treptele ude și reci și neodihnite. O dâră de apă în spatele tău, ca un pârâu din pădurea copilăriei și urcușul din față. Lumea ta nu e ca lumea celorlalți, așa cum ziua ta nu e ca ziua celorlalți. Și nici pârâul, și nici pădurea. Lumea…

Continue Reading

De la cârje și baston, la cura de slăbire

Azi am uitat de baston. Se împlinesc exact trei luni de când am fost operat de ruptură de tendon achilian. Poate cea mai păcătoasă accidentare din gama largă de accidentări ale piciorului. Am stat opt săptămâni în ghips. Mai întâi, cu ghips până la jumătatea pulpei și cu laba  piciorului în echin (întinsă ca la un exercițiu de balet). Apoi ghipsul s-a redus sub genunchi, dar tot în echin. Iar  ultimele trei săptămâni le-am petrecut într-o gheată de rășină cu toc. Opt săptămâni în cârje. Apoi, o singură cârje. Apoi – în baston. Azi, la „aniversare”, am uitat, la propriu,…

Continue Reading