Category

Trăiesc

Nu murim decât o dată!

Și după ce murim, gata! Aici, pe Terra, viața merge mai departe fără noi. E drept, rămân câteva lucruri. Le adună cei rămași în cutii. Răsfoiesc fotografii vechi, acte uitate, nimicurile de pe noptieră. Unele lucruri au povești cunoscute. Altele sunt prea vechi… Trei cutii de plastic. Atât. Murim și rămân trei cutii, niște amintiri, o lumânare aprinsă în bucătărie.

Continue Reading

De ce să plătească toată țara gigacaloria din București? Nu e corect!

Gigacaloria trebuie plătită de cei care o consumă! Suntem în mod evident personaje într-un film cu fraieri. Fraieri din sate care se încălzesc cu lemne, dar plătesc gigacaloria celor din orașele mari. De ce nu și-o plătesc singuri? Nu pot, să închidă caloriferele! Nouă, fraierilor de la țară, cine ne subvenționează căldura din case? Nimeni. Iar de apa caldă nu prea putem vorbi în mediul rural. Boiler sau cazan pe sobă dacă vrei să te speli…

Continue Reading

Cei vii și morții. Călătorie la Sfântu Gheorghe

Sfântu Gheorghe este unul dintre cele mai frumoase orașe în care am trăit. Când revin acolo – acasă, cumva, deși nu am acolo decât două morminte – calc pe propriile mele urme. Am sentimentul că îi cunosc pe oamenii pe care îi văd pe stradă. Îi știu de când erau tineri. Sau văd tineri care par a fi copii unor oameni pe care i-am cunoscut. Știu străzile. Vorbesc maghiara cu plăcere și cu accent secuiesc. Beau palincă și cumpăr din piață slănină adevărată și cârnați. Mi se încarcă mintea cu amintiri. Da, sunt eu și sunt viu!

Continue Reading

Ar fi fost ziua lui Mihai Creangă

Pe Mihai Creangă l-am cunoscut la sfârșitul lui decembrie 1989… Avem, în viață, câteva întâlniri fundamentale. Din acelea care ne modelează și ne pun pe orbită și ne fac să înțelegem lucrurile cu o dezarmantă ușurință. Adevărul nu e niciodată complicat. Rostirea întru adevăr ține numai de caracter. Iar atunci când Mihai Creangă a decis că merit să fac parte din echipa lui, viața mea s-a schimbat.

Continue Reading

Dragă domnule Iohannis, vă scriu ca să vă anunț că refuz să merg la vot pe 6 decembrie!

Am fost întotdeauna un cetățean corect. Mereu am fost la vot. Am fost și la Revoluție, dar nu am certificat, m-au căutat și minerii acasă atunci, când cu 13-15 iunie 1990. Noroc (bun) că nu m-au găsit. Am lucrat mult timp în presă, am luat niște premii de televiziune, am fost și corespondent în două războaie. Ca jurnalist, am stat trei luni în Transnistria (cred că știți ce este această bucată de pământ, chiar dacă nu ați vizitat Basarabia). Iar apoi am petrecut opt luni în Bosnia-Herzegovina (nu câteva zile, ca să fiu bine înțeles!). Am predat jurnalism și comunicare,…

Continue Reading

Omul care și-a ucis îngerul. Poveste

A fost odată un om care, ca toți oamenii, avea un înger. Dar, spre deosebire de ceilalți oameni, el putea să îl vadă. Nimeni nu își putea vedea îngerul, dar omul nostru avea acest dar. Probabil se născuse cu el, cu darul, sau poate îl dobândise când era copil mic. Nu se știe până în ziua de azi cum, prin ce minune, își putea vedea îngerul și multă vreme nimeni nu l-a crezut. Însă dovezile s-au arătat mai târziu și au fost foarte puternice.

Continue Reading

Budva. Prințesa sărmană și uriașul cu burta strânsă de o curea vigilentă

Budva e un loc în care muntele cade aproape de-a dreptul în Marea Adriatică. Spațiu mediteraneean, climă blândă, muntenegreni primitori. Unii spun că ar fi un fel de Monte Carlo al Balcanilor. Clima blândă, apa limpede și întâlnirea fericită dintre munte și mare ar putea fi o zestre chiar mai bună decât cea a prințesei de Monaco. Dar prințesa din Muntenegru are pantofii tociți, iar rochia de bal ascunde nebănuite tristeți.

Continue Reading